Video EXCLUSIV Bogdan Chiriţoiu: Ajutoarele de stat se duc mai mult spre capitalul românesc, decât spre cel străin

Bogdan Chiriţoiu spune că 2016 a fost un an cu activitate intensă, în care foarte multe companii au preferat să-şi recunoască faptele, pentru a reduce valoarea amenzii, dar şi cu multe concentrări economice, care arată intensificarea activităţii economice. În total, amenzile aplicate s-au ridicat la circa 15 milioane de euro. Preşedintele CC a spus că se analizează extinderea proiectului "Monitorul Preţurilor" în întreaga ţară şi că va fi lansat şi un comparator de preţuri pentru serviciile bancare. Acesta susţine că cea mai mare parte a ajutoarelor de stat ajung la firme mici şi mijlocii, care au capital românesc, deşi percepţia mediului de afaceri este că banii ajung la multinaţionale. Consiliul Concurenţei împlineşte în acest an 20 de ani de la înfiinţare.

Reporter: Cum caracterizaţi anul 2016 din punct de vedere al activităţii Autorităţii de Concurenţă?

Bogdan Chiriţoiu: A fost un an cu activitate intensă pentru noi. Am resimţit puternic. Cred că a fost cel mai greu an din punct de vedere al eforturilor. Rezultatele au fost bune, dar nu tot ceea ce am încercat am reuşit. Am muncit foarte mult şi ne-au ieşit multe.

Rep: Care au fost problemele?

BC: În cazul lucrurilor care sunt în bună măsură sub controlul nostru, treaba a mers fără şocuri. S-au terminat foarte multe investigaţii. Un an cu un număr mai mare de investigaţii finalizate decât 2015. În ultimii trei ani, în fiecare an depăşim recordul. În 2016 am terminat 25 de investigaţii ceea ce este un efort, în sine, mare. Iar, îmbucurător pentru noi este că sunt multe cazuri de recunoaştere. Au fost 119 companii sancţionate, fiindcă din cele 25 investigaţii unele au fost fără sancţiuni.. Din cele 119 companii, 93 au recunoscut. Ori asta este un lucru bun pentru noi fiindcă ne scapă de emoţii în instanţă, ne reduce eforturile. Cine nu recunoaşte, de obicei ne dă în judecată. Ne aşteptam la 119 procese. Acum ne aşteptăm ca doar cei care nu au recunoscut să ne acţioneze în instanţă. Deci este un efort mai mic pentru instituţie. De asemenea, amenzile au fost reduse, dar sunt certe. Firma a recunoscut, normal plăteşte suma şi nu mai contestă. În ultimii doi ani nu am mai pierdut nici un proces la Înalta Curte, dar sancţiunea era redusă cu 20-30%. Acum deja suntem într-o situaţie în care sumele care au fost acordate anul trecut, probabil că rămân nemodificate.

Rep: Cum vă explicaţi această situaţie? De ce a crescut numărul celor care şi-au recunoscut faptele?

BC: Ajungem să avem suficientă credibilitate în faţa companiilor încât ele şi avocaţii lor să se gândească că, până la urmă, dosarele sunt destul de bine construite, dovezile sunt clare, practica instanţei este clară şi în situaţia asta, probabil că avocaţii le recomandă clienţilor, decât să piardă timp şi bani în procese, ar fi mai înţelept să obţină o reducere a sancţiunii. Într-un fel este şi o maturizare a companiilor. Nu-şi mai închipuie că lucrurile evidente pot fi răsturnate. Şi, probabil, este o confirmare a faptului că investigaţiile Consiliului sunt bine documentate şi atunci când aplicăm o sancţiune sunt şanse destul de mici ca aceasta să fie infirmată în instanţă. Este o normalizare. Aşa se întâmplă în tot restul lumii mai dezvoltate, spre care tindem. Rămâne ca instanţa să arbitreze acolo unde lucrurile sunt destul de nuanţate şi unde atât noi, cât şi companiile avem nevoie de acest arbitru.

Rep: Care este reducerea de care beneficiază cei care îşi recunosc faptele?

BC: Reducerea este destul de generoasă. Legea ne dă posibilitatea să mergem până la 30% din nivelul de bază, ce poate să însemne 50% din cuantumul sancţiunii. Adică vorbim de sume foarte consistente.

Rep: Care sunt investigaţiile finalizate în 2016 şi ce amenzi au fost aplicate?

BC: Amenzile totale se ridică la circa 15 milioane de euro, adică mai puţin decât în alţi ani, probabil tocmai pentru că facem noi reducerea aceasta din cauza recunoaşterilor şi nu mai aşteptăm să le reducă instanţa. Însă sumele depăşesc, ca în fiecare an, bugetul Consiliului Concurenţei. Cazul cel mai interesant al anului este cel legat de Portul Constanţa. Au fost o serie de plângeri legate de comportamentul companiilor de pilotaj, de remorcaj în port. Noi am constatat că au făcut o înţelegere ilegală, care i-a păgubit pe clienţii lor şi i-am sancţionat şi pe ei şi pe firma Statului care administrează Portul Constanţa, Administraţia Porturilor. Per total, amenzile sunt de cinci milioane de euro. Este cea mai mare sancţiune a anului trecut. Cazul este interesant nu atât prin valoarea amenzii, ci fiindcă este un efort al nostru de a contribui alături de alte instituţii ale Statului în rezolvarea problemelor din Portul Constanţa, care împiedică portul să funcţioneze la potenţial maxim. Este cel mai mare port al Uniunii Europene la Marea Neagră, e aproape de Dunăre, care este al doilea fluviu al Europei. Deci, Portul din Constanţa ar trebui să atragă investiţii, să atragă foarte mult comerţ, să fie o arteră principală prin care intră mărfuri din toată lumea în UE. Ori asta nu se întâmplă pe măsura potenţialului portului şi credem că acolo sunt probleme de organizare. Şi atunci, prin sancţiunea aceasta, prin actele normative pe care le-am pregătit împreună cu Ministerul Transporturilor şi care se bazează pe un studiu făcut de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), credem că lucrurile se vor îmbunătăţi. Mai avem o nouă investigaţie tot pe Constanţa. De asemenea, au fost foarte multe sancţiuni date pe comerţ, înţelegeri privind limitarea scăderii preţurilor, între companii de distribuţie şi magazinele care vând produsele respective. Amenzile au totalizat şapte milioane de euro. Mai avem un caz foarte interesant în sine, dar şi ca practică pentru noi – două milioane de euro amendă pentru trucare de licitaţii la produse lactate din programul “Cornul şi laptele”, în câteva judeţe. Am pornit de la Giurgiu şi acum am extins investigaţia şi pe Ialomiţa şi Dolj. Este vorba despre câteva companii care s-au înţeles pe aceste licitaţii şi două dintre ele au şi recunoscut acest lucru. De ce este un caz interesant? Fiindcă noi am dedus înţelegerea respectivă. Nu avem nişte probe clare, dar comportamentul lor, modul în care au licitat, a fost considerat suficient ca să probeze sancţiunea. Este a doua situaţie când am impus sancţiuni fără să avem o dovadă clară a comunicării între companii. Mă aştept ca dosarul să reziste în instanţă fiindcă avem deja două firme care au recunoscut. Va fi o practică care se va stabili, dacă vom putea proba cazurile numai făcând analiza comportamentului companiilor.

Rep: Cum explicaţi creşterea numărului de concentrări supuse autorizării CC în 2016, comparativ cu 2015? Care sunt cauzele economice?

BC: A fost rezultatul unei intensificări a activităţii economice şi a optimismului din piaţă, care a făcut să avem mai multe operaţiuni de analizat. Este aproape dublu faţă de situaţia de acum doi ani. Deci, vedem o creştere a numărului de concentrări economice. În general, nu au creat probleme, deşi au fost mai multe, nu am avut semne de întrebare, de exemplu, la concentrări pe piaţa farmaceutică, pe care le-am aprobat. Acolo unde am impus măsuri, a fost pe comercializarea de produse alimentare. Magazinele Carrefour au preluat Billa şi în unele locaţii le-am cerut să renunţe la magazinele respective fiindcă ar fi ajuns ca într-o zonă mică să aibă foarte multe magazine. Acest lucru s-a întâmplat recent la Brăila, unde au vândut unui lanţ local. De asemenea, am impus condiţii la prelurea de către eMag a lui PC Garage. Aşteptăm să vedem consecinţele în piaţă. Am cerut eMag să nu preia tot PC Garage, ci o parte din site-uri să fie lăsate independente şi, pe o perioadă de graţie, să poartă achiziţiona produse la aceleaşi preţuri ca şi pe eMag.

Rep: A existat vreo sesizare a Consiliului Suprem de Apărare (CSAT) în legătură cu vreuna dintre operaţiunile de concentrare din 2016?

BC: Până acum nu. Noi transmitem informaţiile către CSAT. Mecanismul legal permite CSAT să ceară Guvernului blocarea operaţiunii dacă există vreun risc pentru siguranţa naţională. Nu s-a ajuns până acum acolo, dar nu este exclus. Sunt unele operaţiuni în care companii importante din România sunt preluate de altele din străinătate şi asta poate să ridice unele semne privind siguranţa naţională. Nu s-a întâmplat până acum, dar vedem că în alte ţări se întâmplă. Deci, cred că este numai o chestiune de timp până când şi în România se vor pune astfel de probleme.

Rep: Ce sectoare se vor afla sub lupa Concurenţei în 2017?

BC: Anul acesta se vor termina investigaţii pe zone foarte importante. Pe de altă parte vom finaliza unele lucruri pe care nu le-am finalizat anul trecut. Din prima categorie sunt investigaţiile pe piaţa de asigurări, piaţa lemnului, pe zona licitaţiilor publice, a agenţiilor de turism. Deci sunt câteva sectoare mari. Mai este a doua investigaţie pe comerţul alimentar, prima fiind cea prin care am sancţionat Metro, Mega Image şi Selgros. Acum avem în investigaţie şi finalizăm în acest an Carrefour, Kaufland şi Cora. Din a doua categorie intră cele pentru care trebuie să colaborăm cu alte autorităţi, cu Parlamentul şi Guvernul, în speţă. Sunt pe zona de ajutor de stat. Sunt cazuri în care au fost făcute unele progrese anul trecut, cum ar fi restructurarea Complexului Energetic Hunedoara, dar acolo munca este multă şi vom continua şi în acest an. Ţinta este să ajungem la mai puţine mine şi grupuri energetice. Să ajungem la o companie care este mai mică, dar care să fie viabilă. Sunt convins că se va lucra mult şi în acest an, dar nu sunt convins că vom finaliza. Anul acesta vom finaliza ccea ce aveam de făcut la Oltchim. Anul trecut era într-o fază avansată. Se ceruseră ofertele din partea potenţialilor cumpărători. Este un proces care ar trebui să se încheie în acest an. Am fost foarte aproape anul trecut să facem capitalizarea Poştei. Erau bani prevăzuţi în buget, astfel încât Poşta să înainteze către o listare. Adică în doi ani de zile un pachet minoritar din acţiunile Poştei ar trebuit listat pe Bursa de la Bucureşti. Alte lucruri pe care nu le-am finalizat sunt pe partea de legislaţie. Experţii OECD, ai noştri şi din ministere au analizat trei sectoare: materiale de construcţii şi licitaţiile pe construcţiile de drumuri, procesarea alimentelor şi transportul de mărfuri pe calea ferată şi navală. Sunt 150 de recomandări, unele am reuşit să le transpunem prin legislaţie, dar unele nu am reuşit. Era un proiect de OUG, dar nu s-a reuşit finalizarea procedurilor. De asemenea, o directivă europeană trebuia transpusă până la sfârşitul anului trecut. Textul era finalizat, dar nu am reuşit să-l trecem până la sfârşitul anului. Este o directivă care facilitează despăgubirea victimelor acţiunilor anticoncurenţiale. Adică bazându-se pe decizia noastră, o persoană păgubită se poate duce în instanţă şi să ceară despăgubiri de la cei care au prejudiciat-o. Sper ca în câteva luni să terminăm procesul de transpunere a acestei directive. Una dintre realizările noastre de anul trecut a fost Monitorul Preţurilor. Este efortul nostru de a promova un instrument de creştere a concurenţei prin mai buna informare a consumatorilor. În unele sectoare apar de la sine comparatoare de preţuri. În alte sectoare, cum este retailul alimentar, se nasc mai greu pentru că industria este foarte complexă, sunt foarte multe produse şi este foarte greu să pui la punct această platformă. Am avut doi ani de muncă, inclusiv muncă de convingere cu lanţurile de magazine să accepte ideea. Le mulţumesc tuturor celor care au colaborat voluntar. Pentru viitor, pentru dezvoltarea acestui concept trebuie să avem şi o bază legală atunci când nu ne înţelegem pentru a putea să obţinem pariticiparea companiilor la astfel de proiecte. Şi acest cadrul legal era într-o fază avansată, dar din păcate nu a fost finalizat.

Rep: Ce concluzii s-au tras după lansarea Monitorului preţurilor şi dacă proiectul va fi extins?

BC: Acum este un proiect pilot, numai pe Bucureşti. Am fost surprinşi că în prima zi, după lansare, a avut peste 1,9 milioane de utilizatori unici. O explicaţie ar fi că a fost accesat şi de oameni din afara Bucureştiului. După ce s-a potolit curiozitatea avem un flux de circa 20.000 de oameni care-l utilizează zilnic. Aceasta era situaţia în decembrie şi undeva pe acolo suntem şi acuma, în ianuarie. Trebuie să ne asigurăm că oamenii sunt mulţumiţi, că informaţiile sunt utile pentru ei, că informaţiile prevăzute pe această pagină sunt corecte. Asta trebuie să facem în acest an, să vedem că acest concept funcţionează şi dacă răspunsul este afirmativ la întrebările dinainte, atunci ar trebui să-l extindem în restul ţării. El este făcut voluntar, fără să plătim nimic. Avem furnizor de servicii IT, cei care au ales produsele, care au muncit gratis. Cred că dacă îl extindem va trebui să găsim o soluţie de finanţare.

Rep: Ce alte proiecte similare Monitorului Preţurilor vor fi lansate în viitorul apropiat? Când va fi lansat Monitorul benzinăriilor?

BC: Legea spune că Statul trebuie să asigure un comparator de preţuri pentru serviciile bancare. Cei de la Protecţia Consumatorului sunt interesaţi de proiectul acesta şi vom colabora cu ei, aşa cum am colaborat şi pentru Monitorul Preţurilor. De asemenea, am dori să existe un produs similar pentru preţurile la benzină şi motorină. Aici însă sunt nişte initiative private şi nu vreau să le subminăm. Jobul Statului nu este să facă ceea ce deja fac privaţii. Doar dacă vedem că ceea ce fac aceştia nu merge destul de bine, îi putem sprijini. Cred că iniţiativele actuale nu merg destul de bine, dar vrem să le ajutăm pe ele să crească, nu să le luăm noi, Statul, locul.

Rep: Mediul de afaceri se plânge că ajutoarele de stat ajung mai mult la multinaţionale şi mai puţin la companiile româneşti. Ce spune Registrul Ajutoarelor de Stat?

BC: Nu cred că cifrele susţin această aserţiune. Toate ajutoarele care se dau în România, atât fonduri europene, cât şi fonduri naţionale, că tot bani de la Stat sunt, şi tot prin Statul român se dau, se duc în mare parte spre firmele mici şi mijlocii. Pe 2015, ultimele date pe care le avem, raportul este de 60% la 40% între firme mici şi firme mari. Majoritatea ajutoarelor din ţara asta se duc către firme mici şi mijlocii. Undeva la 60-65% merg către IMM şi numai 35-40% către firme mari. Nu avem o statistică şi e greu de spus ce înseamnă firmă românească şi firmă străină. Legal toate sunt înregistrate în România. Poate să aibă acţionari români sau străini. Cred că, în linii mari, firme mici au mai degrabă capital românesc, iar firmele mari, mai degrabă, capital strain. Şi dacă acceptăm acest mod de gândire, înseamnă că ajutoarele se duc mai mult spre capitalul românesc, decât spre cel străin. Mai sunt firme mari şi româneşti. Mai puţine, dar sunt. De exemplu, unele ajutoarele de stat care merg spre construcţii de infrastructură, merg către firme cu capital românesc, cum este Transgaz. Compania a primit bani ca să facă conectarea cu Republica Moldova şi cu Bulgaria. Acum s-a aprobat proiectul BRUA, pe gaze, care tranzitează spre Ungaria şi Austria. Toate acestea sunt ajutoare de stat, fonduri europene, care ajung spre o firmă de stat, cum este Transgaz. Însă, fondurile europene merg, în general, spre firmele mici, care au capital românesc. Fondurile naţionale, care sunt gestionate de Ministerul de Finanţe, respectiv schema de mari investiţii, merg mai mult către firmele cu capital străin , ceea ce într-o anumită măsură are o logică pentru că prin genul acesta de scheme vrei să atragi firme care fac lucruri pe care tu nu ştii să le faci în ţară, vrei să vină cu tehnologii pe care tu nu le ai. Plus că, firmele străine pot să spună: “Domnule, eu am o ofertă din Polonia, una din Ungaria. Tu ce ofertă îmi faci?“. Au o putere de negociere pe care firmele autohtone nu o au. Pe de altă parte, Ministerul Economiei gestionează fondurile pentru IMM. Ştiu că anul trecut s-a lucrat la Ministerul de Finanţe la o schemă pentru investiţii mai mici, care ar viza firmele autohtone. Fiindcă dacă mergi spre mari investiţii nu sunt prea multe firme cu capital românesc care pot să deruleze genul acesta de proiecte care ar fi eligibile pentru schema de mari investiţii. De aceea s-a gândit şi o schema de investiţii mai mici care s-ar potrivi mai bine pentru firmele autohtone.

Citeşte şi: Harry Ilan Laufer, numit secretar de stat în Ministerul pentru Mediul de Afaceri

Citeşte şi: Gazprom ar putea opri livrările de gaze prin Ucraina, dar România poate rezista câteva săptămâni

Citeşte şi: Bilanţul pieţei de comerţ online 2016: Românii cumpără zilnic de 5 milioane de euro

Citeşte şi: Prima investigaţie de pe Platforma avertizorilor: Agenţiile de turism, suspectate că fixează preţul

Citeşte şi: Hong Kong şi Mumbai se numără printre cele mai scumpe oraşe la capitolul locuinţe de cumpărat