Fed este pe cale să joace cea mai mare mână de poker din istoria mondială a politicilor monetare. Care sunt riscurile?

Acesta este poker pe mize mari, comentează Navarro, într-un articol postat pe site-ul Reuters.

Chiar dacă Bernanke nu va lua loc la masa reuniunii G20 din Coreea de Sud, la care participă şi China, ca să-şi joace cartea de 600 de miliarde de dolari, destinaţi susţinerii economiei SUA, fiecare economie participantă la reuniune suferă de pe urma unui curs al yuanului puternic subevaluat, fixat faţă de un dolar care se depreciază rapid din cauza măsurilor Fed. Ruperea cursului fix între moneda Chinei şi cea a SUA este cel mai important pas pe care G20 îl poate face pentru o recuperare economică robustă şi stabilitatea pieţelor financiare, afirmă profesorul de economie.

Regretabil, China continuă să creadă, în mod eronat, că un yuan mai puternic ar avea costuri mai mari pentru economia bazată de pe exporturi decât cele trei beneficii majore care ar rezulta: creşterea puterii de cumpărare care ar susţine avansul economic bazat pe cererea internă, preţuri semnificativ mai mici la materii prime şi energie, dar şi o reducere importantă a intrărilor de fonduri speculative care urcă inflaţia.

Statele Unite sunt cea mai mare victimă a cursului fix yuan-dolar. Deficitul comercial uriaş al economiei americane faţă de China nu poate fi eliminat prin ajustarea cursului valutar. Dezechilibrul comercial cronic dintre cele două state taie un punct procentual din creşterea economică a SUA şi duce la pierderea a un milion de slujbe în fiecare an.

Europa, cu excepţia notabilă a Germaniei, suferă de o problemă similară, a unui euro supraevaluat în raport cu yuanul. Totodată, în timp ce perechea yuan-dolar se depreciază prin programul de 600 de miliarde de dolari, riscul recesiunii în Europa este tot mai mare.

Germania evită impactul acestui curs de schimb prin exporturi solide către China. În plus, rata de economisire mai ridicată din cea mai mare economie europeană, împreună cu mult lăudata eficienţă a costurilor i-a permis acesteia să câştige de pe urma ţărilor din zona euro cu un regim mai liber al cheltuielilor. Din punct de vedere politic, această situaţie ar putea cauza probleme, întrucât separarea Germaniei de restul statelor din zona euro o fac cel mai probabil candidat pentru a se alătura Chinei.

Într-o situaţie diametral opusă, Japonia a fost îngenuncheată de cursul fix al yuanului chinez. De fiecare dată când dolarul se depreciază, şi trage după el şi yuanul, Japonia (la fel ca India sau Coreea de Sud, de asemenea membre G20) pierd mai multe locuri de muncă în favoarea Chinei. Suplimentar, China a împins în sus cursul yenului prin intervenţii masive pe piaţa niponă.

Ţările bogate în materii prime din G20, ca Australia, Canada, Rusia, Brazilia, Indonezia, Mexic sau Africa de Sud, au parte de o soartă total diferită. Toate aceste state se luptă acum cu fluxuri de fonduri speculative, aprecierea rapidă a monedelor şi pierderea avantajelor la export. Motivul: Odată cu deprecierea binomului yuan-dolar şi avansul preţurilor materiilor prime, speculatorii încearcă tot mai mult să obţină profit din diferenţele de dobânzi raportate la curs prin imprumturi la costuri zero în SUA şi investirea banilor în materii prime pe pieţe din străinătate.

Lunga listă cu victime G20 ne readuce la periculosul joc de poker al Fed. În fapt, refuzul Chinei de a permite aprecierea propriei monede, împreună cu eşecul preşedintelui Barack Obama şi al şefului Trezoreriei, Timothy Geithner, de a negocia reforma monedei chineze, l-au forţat pe Bernanke să facă ceva pe cont propriu. Întrebarea pentru acest summit G20 este dacă va pricepe China mesajul.

Probabil cel mai mare obstacol în calea unui succes la G20 este reprezentat de mesajele confuze transmise de liderii americani. În timp ce Bernanke arată clar că yuanul trebuie lăsat liber, Geithner a decis să adopte o abordare diferită, insistând pe limitarea surplusurilor comerciale faţă de promovarea aprecierii yuanului. Astfel de limite sunt nepractice economic, motiv pentru care au fost respinse de majoritatea membrilor G20. Poziţia lui Geithner este sinucidere politică, susţine Navarro, întrucât împinge Germania exact în tabăra Chinei.

Dacă pariul lui Bernanke nu este câştigător, iar G20 nu ajunge la nicio decizie privind cursul de schimb al yuanului, costul ar putea fi mai mult decât un război valutar mondial. Va fi probabil un acces de hiperinflaţie cum nu au mai văzut Statele Unite şi lumea întreagă în aproape un secol.