FMI: România nu are spaţiu de reducere a taxelor dacă nu îmbunătăţeşte colectarea şi administrarea

România rămâne totodată vulnerabilă la şocuri externe, iar remedierea bilanţurilor nu este încă finalizată, se notează în raport.

În privinţa noului Cod Fiscal pregătit de guvern, reprezentanţii FMI consideră că reducerea taxelor ar putea să pună în pericol disciplina fiscală.

Autorităţile române propun pentru 2016 reducerea TVA, a accizelor, taxelor pe dividende şi să elimine taxa pe construcţiile speciale, măsuri cu un impact direct asupra veniturilor estimat la 2,2% din PIB, se arată în raport.

Premierul Victor Ponta a anunţat miercuri că Guvernul intenţionează să decidă în aprilie reducerea, din luna iunie, a taxei pe valoarea adăugată, urmând să stabilească dacă va fi diminuată cota standard de TVA, de la 24% la 20%, sau TVA la produse alimentare de bază, de la 24% la 9%.

Citeşte şi: Guvernul vrea să reducă TVA din iunie, la 20% cota standard sau la 9% pentru alimente de bază

Potrivit premierului, după această reducere din luna iunie a unei taxe, de la 1 ianuarie 2016 vor fi aplicate oricum, simultan, prevederile proiectului noului Cod Fiscal, şi anume cota standard TVA de 20% şi TVA de 9% la alimente. El a afirmat iniţial că 99% poate fi redusă TVA din aprilie, dar că mai trebuie avute ultime negocieri cu instituţiile financiare internaţionale.

Codul Fiscal prevede reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 20%, începând cu 2016, şi la 18%, începând cu 2018. Din 2018 ar urma să scadă şi cotele de contribuţii de asigurări sociale la angajat, de la 10,5% la 7,5%, şi la angajator, de la 15,8% la 13,5%.

Reprezentanţii FMI nu au inclus în analiza lor efectul acestor modificări fiscale, care nu erau suficient conturate la momentul realizării raportului, dar consideră că orice reducere a taxelor trebuie însoţită de o administrare mai bună a veniturilor, de o colectare mai eficientă a taxelor – deficitul de colectare a TVA este cel mai ridicat din UE, de 44% - şi de scoaterea la suprafaţă a economiei subterane.

"Până când astfel de reforme nu vor da rezultate, nu există spaţiu pentru reducerea taxelor, dacă acestea nu sunt compensate de alte măsuri fiscale, inclusiv posibila reducere a unor cheltuieli de capital eficiente, până la îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie", se arată în raport.

FMI menţionează faptul că numai o cincime din consolidarea fiscală care a avut loc de la declanşarea crizei s-a bazat pe venituri, iar România a rămas cu un nivel relativ ridicat al TVA (24%), accize majorate, o taxă pe construcţiile speciale şi unul dintre cele mi ridicate niveluri de taxare a muncii din Uniunea Europeană.

Între timp, Guvernul a redus TVA la produsele de panificaţie în septembrie 2013, precum şi CAS-ul cu 5 puncte procentuale în octombrie 2014, iar în 2016 urmează să fie aplicat un nou regim de impozitare în sectorul petrolului şi gazelor.

În privinţa ritmul reformelor structurale, FMI consideră că a avut loc o încetinire a acestora pe fondul incertitudinilor politice.

Raportul arată că alegerile din 2012 au dus la o perioadă de stabilitate care s-a încheiat însă în februarie 2014, prin spargerea USL. De atunci, au fost formate două noi guverne, cu schimbări ale unor miniştri cheie, ceea ce a complicat continuitatea politicilor.

Alegerea surprinzătoare a preşedintelui Klaus Iohannis în decembrie a amplificat incertitudinile politice pe termen scurt, în condiţiile în care opoziţia încearcă să formeze un nou guvern prin schimbarea majorităţii parlamentare.

"Incertitudinile politice au afectat implementarea reformelor structurale, în special în privinţa întreprinderilor de stat (ÎS) şi a dereglementării preţului gazelor, ceea ce a întârziat finalizarea celei de-a treia evaluări a acordului stand-by (programată iniţial pentru iunie 2014)", se arată în raport.

Implicarea sectorului privat prin participaţii majoritare sau minoritare reprezintă un instrument util pentru a aduce compentenţă şi finanţare în companiile de stat, precum şi pentru îmbunătăţirea transparenţei. Succesul ofertelor publice iniţiale la trei companii energetice, în perioada 2013-2014, arată calea către un rol mai mare al capitalului privat, în viitor.

Sectorul transporturilor are nevoie urgentă de măsuri similare. În sectorul feroviar, autorităţile au făcut progrese importante, în restructurarea operatorului CFR Marfă, prin reducerea numărului de angajaţi cu peste o pătrime. Totuşi, procesul de privatizare s-a blocat şi ar putea fi necesar ca restructurarea să continue. În plus, reţeaua feroviară trebuie raţionalizată în conformitate cu Master Planul pentru Transporturi.

România a făcut totodată progrese în privinţa participării la piaţa europeană a energiei, autorităţile eliminând obstacole fizice şi juridice din calea exporturilor de gaze şi a conectării reţelei de electricitate a României cu cele ale statelor vecine. În plus, au fost deregelementate pieţele de gaze şi electricitate pentru consumatorii non-casnici, o realizare majoră având în vedere că aceştia asigură cea mai mare parte a consumului de energie. Acest fapt ar trebui urmat de reînceperea procesului de dereglementare a tarifelor pentru consumatorii casnici, care a fost întrerupt în 2014, concomitent cu susţinerea consumatorilor vulnerabili. Reprezentanţii Fondului consideră că scăderea din ultimele luni a preţurilor mărfurilor şi inflaţia aflată la un minim record în România oferă condiţiile pentru o astfel de măsură.

FMI remarcă pe de altă parte unele progrese în domeniul combaterii corupţiei, evidenţiate de raportul MCV pentru România, unde sunt menţionate progrese în mai multe domenii de guvernanţă.

Experţii FMI notează în raport că PIB-ul a revenit anul trecut la nivelul anterior crizei, iar momentumul de creştere se consolidează. Consumul privat şi exporturile puternice au susţinut relansarea economică anul trecut, investiţiile rămânând în acest timp modeste. Experţii anticipează o creştere reală a PIB de 2,7% în anul 2015 şi de 2,9% în 2016. Principala forţă motrice a acestei creşteri se preconizează a fi consolidarea consumului privat, pe fondul unei creşteri puternice a salariului real, al preţurilor scăzute la petrol şi al unor rate ale dobânzii ce au atins niveluri minime record. Pe măsură ce creşterea internă se întăreşte, deficitul de cont curent este prognozat a se mări puţin în acest an. Este probabil ca inflaţia scăzută importată şi un output gap ce se menţine în domeniul negativ să păstreze inflaţia considerabil sub ţinta vizată în cea mai mare parte a anului 2015.

Ţinta unui deficit bugar de 1,8% din PIB (1,5% din PIB în bază ESA) corespunde obiectivului pe termen mediu (MTO) al unui deficit de 1% din PIB în termeni structurali (bază ESA). În acest fel, politica bugetară nu mai este o frână seminificativă pentru economie, anul viitor fiind necesară o ajustare de doar 0,25 puncte procentuale din PIB, în termeni ESA.

FMI arată că se acumulează însă presiuni pe partea de cheltuieli, îm primul rând din partea retrocedărilor şi hotărârilor judecătoreşti pentru plăţi care ar putea să se ridice la 6% din PIB. În al doilea rând, bugetul pe 2015 prevede cheltuieli de capital mai mari în infrastructură. Acestea vor necesita o absorbţie mai rapidă a fondurilor europene şi investiţii publice mai eficiente. Un număr mai mare de proiecte finanţate prin fonduri europene va asigura un control mai eficient al acestora. În al treilea rând, România intenţionează să majoreze cheltuielile militare. Statul român se confruntă totodată cu presiuni de creştere a cheltuieilor sociale. Pentru a asigura sustenabilitatea financiară a sistemului sănătăţii, autorităţile aplică deja o refromă amplă în acest domeniu.

Cheltuielile de capital ridicate ale României s-au dovedit relativ ineficiente în trecut, iar infrastructura feroviară şi rutieră sunt deficitare în mod special. Un factor major al acestei situaţii este lipsa unui cadru legislativ solid şi a capacităţii de dezvoltare, prioritizare şi execuţie a proiectelor publice de investiţii. Simulările făcute de experţii FMI arată că creşterea şi eficientizarea cheltuielilor în infrastructură pot stimula creşterea economică. Îmbunătăţirea eficienţei ar putea fi obţinută prin realocarea resurselor bugetare către proiecte finanţate de UE, care sunt controlate mai strict decât cele finanţate doar de la bugetul de stat. Simulările FMI indică că avansul PIB ar putea fi cu 0,5 puncte procentuale mai mare, pe termen mediu, dacă fondurile europene ar fi utilizate integral.

Rezultatele simulărilor depind în mare măsură de reformele de creştere a calităţii şi managemenul proiectelor naţionale şi absorbţia de proiecte finanţate de UE.

În pofida unor reforme efectuate în cadrul acordului stand-by cu FMI, guvernanţa internă continuă să submineze absorbţia de fonduri europene, potrivit FMI.

Eforturile iniţiale de îmbunătăţire a prioritizării proiectelor majore trebuie să continue printr-o corelare mai bună a calendarului de priorităţi cu calendarul bugetar. În plus, lista de proiecte prioritare ar trebui publicată, pentru a informa opinia publică despre alocarea resurselor către obiective naţionale, inclusiv cele identificate în Master Planul pentru Transporturi.

Pe termen mediu, România ar trebui să stabilează un singur proces de management al proiectelor, care să includă toate proiectele, indiferent de sursele de finanţare.

Reprezentanţii FMI recomandă României aplicarea unor politici macroeconomice sustenabile, care să fie combinate cu măsuri care să crească eficienţa cheltuielilor publice, să relanseze reformele întârziate la companiile de stat şi să rezolve problemele provocate de criză în sectorul financiar.

În domeniul politicii fiscale, România trebuie să menţină realizările în privinţa ajustărilor, să înscrie ferm datoria publică pe un trend descendent, să asigure îmbunătăţirea infrastructurii publice, precum şi managementul mai eficient al veniturilor şi cheltuielilor în administraţie, inclusiv prin creşterea absorbţiei fondurilor europene.

FMI recomandă continuarea politicii de relaxare monetară, în condiţiile în care inflaţia este sub ţintă, şi să susţină relasarea creditării sectorului privat.

Sistemul bancar trebuie supravegheat intens, în special în ceea ce priveşte calitatea activelor şi reducerea creditelor neperformante. Supravegherea non-bancară trebuie întărită, piaţa de capital trebuie dezvoltată în continuare, iar autorităţile trebuie să creeze un cadrul legislativ eficient pentru insolvenţă.

În privinţa reformelor structurale, FMI recomandă îmbunătăţirea performanţelor financiare şi generarea de resurse pentru investiţii în companiile cu capital de stat, prin aplicarea unor principii bune de guvernanţă, restructurare şi creşterea participaţiei private la acestea. De asemenea, România trebuie să dereglementeze în continuare pieţele energiei.

Raportul FMI a fost realizat în urma consultărilor periodice care au loc potrivit articolulului IV din statutul instituţiei. Potrivit articolului IV, misiunile sunt efectuate ca parte a consultărilor periodice, de regulă anuale, în contextul unei solicitări de utilizare a resurselor FMI, ca parte a discuţiilor programelor aflate sub monitorizarea experţilor sau ca parte a altor forme de monitorizare de către experţi a evoluţiilor economice. Raportul a fost realizat în urma misiunii FMI din luna februarie.

Guvernul nu a ajuns în luna februarie la un acord cu FMI şi CE în urma misiunii de evaluare, premierul Victor Ponta arătând că Executivul nu a fost de acord cu solicitarea celor două instituţii privind creşterea abruptă a preţului la gaze pentru populaţie şi CET-uri din aprilie şi restructurarea masivă a companiilor energetice Hunedoara şi Oltenia.

Citeşte şi: Ponta: Nu am ajuns la un acord cu FMI şi CE. Vor creşterea preţului la gaze şi restructurări

Ponta a precizat atunci că, în aceste condiţii, nu va fi semnată o scrisoare de intenţie şi că discuţiile pe aceste două puncte de divergenţă, anunţate anterior de MEDIAFAX, vor continua în aprilie, acordul rămânând însă în vigoare.

România are în derulare un acord stand-by de 2 miliarde de euro cu FMI, care expiră în luna septembrie şi pe care autorităţile l-au tratat ca având caracter preventiv, fără să acceseze fonduri până în prezent. Scopul înţelegerii este de a proteja economia românească de eventuale şocuri pe pieţele financiare şi de a ajuta la reducerea costurilor de finanţare.

Acordul, care este însoţit de un împrumut în valoare tot de 2 miliarde de euro cu Uniunea Europeană, a fost semnat în septembrie 2013, fiind al treilea program de creditare pe care România l-a negociat cu partenerii internaţionali din 2009.