Industria locală pentru infrastructură este la pământ. România construieşte drumuri cu materie primă din alte ţări

Pe plan local există producători care spun că se văd nevoiţi să apeleze la importuri pentru a-şi fabrica produsele din portofoliu, în condiţiile în care în România multe dintre materiile prime necesare nu se mai produc, scrie Ziarul Financiar.

Vopsea pentru marca­je­le ru­tie­re, ţevi şi ca­bluri pentru re­ţele­le de utilităţi, bitum, oţel-be­ton sunt nu­mai câteva dintre ma­teriile prime pe care Ro­mâ­nia le importă atunci când vine vor­ba de con­strucţia drumurilor, în lipsa unei pro­duc­ţii locale care să sus­ţină nevoile. Aşa se face că, în con­di­ţiile în care preţurile mate­rialelor do­boară record după record, evo­luţia pro­iectelor de infrastructură din Ro­mâ­nia stă sub semnul întrebării, după cum spuneau recent oficialii Aso­ciaţiei Ro­mâ­ne a Con­struc­torilor de Autostrăzi (ARCA).

„Într-adevăr, importăm multe mate­ria­le, precum parapeţi sau vopsele, dar în ca­zul altora avem şi producţie locală. Dacă se gă­seşte mai ieftin în alte ţări, se cumpără de acolo. Nu este totuşi o tragedie că im­portăm anu­mite materiale, mare parte din ceea ce se foloseşte la drumuri şi căi ferate vine totuşi din România“, spune Ionuţ Ciurea, direc­to­rul execu­tiv al aso­ciaţiei Pro Infrastructură.

De unde importă Ro­mâ­nia ma­teriale pen­tru a-şi construi drumurile şi auto­stră­zile? Din Franţa şi Italia vin ma­terialele geo­sin­tetice, tot din Italia vin parapeţii şi vopse­lele pentru mar­caje ru­tiere, din Turcia şi Rusia vin ţevile şi ca­blurile folosite în lucrările de uti­lităţi şi oţel-betonul, iar din Polonia, Ungaria şi Serbia bitumul.

Pe plan local există produ­că­tori care spun că se văd ne­voiţi să ape­leze la impor­turi pentru a-şi fa­brica produsele din porto­fo­liu, în con­diţiile în care în România mul­te din­tre materiile pri­me nece­sare nu se mai produc.

„Importăm inte­gral materiile prime de ba­ză pentru că, din pă­cate, nu avem produ­cători in­terni. Ne-am dori să cumpărăm din Româ­nia pentru că am scur­ta lanţurile lo­gistice şi am scădea nivelurile de stoc, dar nu avem de unde“, spunea recent Alexandru Stânean, CEO al TeraPlast, compania-ma­mă a grupului din construcţii TeraPlast.

Iar problema se propagă şi în alte sectoare al industriei construcţiilor, nu numai în infrastructură. Wetterbest, de pildă, un producător de acoperişuri, şi-a făcut intrarea în top 500 de importatori în 2020 tocmai din cauză că a fost nevoit să mărească valoarea importurilor. Dorinţa de extindere a businessului, coroborată cu dificultatea industriei româneşti de a asigura necesarul de materii prime pentru piaţa materialelor de construcţii, a făcut ca această companie să realizeze importuri de 25 de milioane de euro în 2020, după cum spuneau recent reprezentanţii acesteia.

Explozia preţurilor materiilor prime şi a materialelor de construcţii, la care se adaugă aplicarea neuniformă a legislaţiei achiziţiilor publice, ar putea avea un impact negativ direct asupra pieţei de construcţii, prin insolvenţe şi falimente, a proiectelor de infrastructură aflate în derulare, prin blocaje, dar şi indirect, asupra evoluţiei PIB şi a bugetului de stat, în lipsa intervenţiei imediate a autorităţilor publice centrale, avertizau recent oficialii ARCA (Asociaţia Română a Constructorilor de Autostrăzi).