Isărescu: Nu poţi să te joci cu cursul valutar, este indicatorul cel mai de încredere

„Nu poţi să te joci cu cursul de schimb, nu poţi să laşi să se mişte (cum vrea piaţa -n.r.). La români încrederea se bazează deocamdată pe cursul de schimb.” a menţionat Isărescu, miercuri la o conferinţă pe politică monetară şi unde s-a prezentat o carte „Băncile Centrale şi calibrarea politicii monetare”, avându-l ca autor pe guvernator.

Isărescu a spus că acum când 60-80% din inflaţie vine direct şi indirect din preţurile la energie, nu a avut altă soluţie decât stabilitatea cursului, chiar cu riscul deteriorării balanţei de plăţi.

Totuşi, el a menţionat că aprecierea cursului de acum două săptămâni când a scăzut de la 4.94 lei/euro la 4,82 lei/euro a fost o problemă.

Deşi toate ţările se confruntă cu mai multe crize începând de la război, explozia preţurilor la energie, învierea inflaţiei şi acum creşterea dobânzilor, la Bucureşti cursul valutar a fost extrem de stabil, ceea ce a ridicat multe semne de întrebare.

Mai ales că celălalte monede din regiunea României – forintul maghiar, zlotul polonez, coroana cehă au înregistrat deprecieri.

În cadrul conferinţei, Isărescu s-a referit la mai multe modele de politici monetare spunând că în România sunt instrumente, cum a fost creşterea dobânzii din perioada 2006-2008 când nu a avut niciun efect în cadrul politicii moentare.

La vremea respectivă, BNR a încercat să oprească creşterea exponenţială a creditării şi aprecierea cursului valutar care scăzuse de la 3,7 lei/euro la 3 lei/euro prin creşterea dobânzii la lei, dar nu a funcţionat deloc.

Băncile veneau cu miliarde de euro pe care îi plasau în credite, neavând nevoie de lei, care erau foarte scumpi, având în vedere diferenţialul de dobândă.

Isărescu a menţionat că acei ani au fost foarte complicaţi pentru BNR, având în vedere şi presiunile de afară care solicitau o piaţă liberă, inclusiv monetară.

Guvernatorul a menţionat că pentru stabilizarea unei situaţii este nevoie de folosirea tuturor instrumentelor, nu numai a unuia, cum ar fi creşterea dobânzilor, aşa cum se întâmpla în ţările Occidentală.

El a dat ca exemplu politica monetară din SUA, unde FED – Banca Centrală intervine prin operaţiuni de piaţă prin achiziţia saun vânzarea de titluri de stat pentru controlul masei monetare.

„Dar noi nu aveam suficiente titluri de stat pentru a controla masa şi baza monetară la fel”, a menţionat Isărescu.

El a adus în discuţie anii ”90, când BNR înbcerca să controleze masa monetară, adică cantitatea de bani din economie şi „inflaţia era 300%”. Atunci ne-am pus problema de unde vine această situaţie. Şi venea de la arierate, o situaţie cu care ţările occidentale nu se confruntau.

„Acele arierate erau un fel de criptomonede din zilele noastre, un fel de surogat al masei monetare”, a menţionat el.

Marile Bănci Centrale s-au bucurat de încrederea publicului şi a pieţei decenii întregi, că ceea ce fac fac bine, dar ceea ce se întâmplă acum în marile economii pune la îndoială politicile monetare vechi.

În ultimul deceniu, lumea s-a confruntat cu dobânzi real negative, o situaţie fără precedent. Ani de zile FED, Banca Centrală Americană au printat bani şi BCE au printat bani, au dus dobânzile la zero şi chiar la minus, dar banii injectaţi nu ajungeau în economia reală.

În ultimul an a reînviat inflaţia, un eveniment cu care ţările occidentale nu se mai confruntaseră de 40 de ani.

Dacă la început inflaţia era văzută ca fiind tranzitorie, adică lucruile se vor linişti de la sine, în ultimul timp Băncile Centrale au ajuns la concluzia că fără o creştere accelarată a dobânzilor şi fără restrângerea masei monetare, preţurile şi inflaţia nu pot fi controlate aşa că acum se defăşoară o cursă între Băncile Centrale cine creşte mai repede şi mai mult dobânzile, dar acest lucru va aduce şi recesiunea economică.