INTERVIU  Nawaf Salameh - Preşedintele Fondator al Grupului şi Fundaţiei Alexandrion

1. Am citit că te-ai născut în Siria şi că l-ai ajutat pe tatăl tău la întreţinerea afacerii sale - un lanţ de farmacii. El voia să devii farmacist, dar tu visai să devii regizor. Ce filme ai urmărit în Siria anilor '70?

În vremea respectivă erau date la televizor multe filme italieneşti şi franţuzeşti. Filmele frumoase ale epocii. Sofia Loren, Marcello Mastroianni. Le urmăream cu mare plăcere. Apoi au început şi filmele hollywoodiene, iar mie îmi plăceau cele cu dinastii - gen Dallas - cele care prezentau viaţa de familie, cu bune şi rele. De pe atunci mă intriga cum reuşeau unii să construiască de la o generaţie la alta. Nu mă interesau western-urile şi filmele violente. Nici acum nu le urmăresc. În continuare sunt atras de filmele care prezintă viaţa cât mai autentic şi real posibil. De exemplu, acum urmăresc „The Good Doctor”, e un serial tare bun.

2. Ai trăit într-o ţară aflată sub sub conducerea preşedintelui Hafez al-Assad. Apoi, la îndemnul familiei, ai optat pentru România condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu să continui studiile în medicină din septembrie 1983, deşi ai vrut să mergi în Italia sau Statele Unite. Cum a fost să trăieşti în două ţări aflate sub controlul unor conducători autoritari şi ce impact au avut asupra vieţii tale?

Teroare. Cred că ăsta e cuvântul care defineşte cel mai bine viaţa într-o ţară condusă de un dictator. Însă mereu m-am raportat la contextul în care îmi trăiam viaţa mea de atunci ca fiind o perioadă care va trece. Chiar dacă astfel de conducători au impresia că vor rezista infinit, mereu m-am uitat la ei ca la nişte conducători cu termen de expirare.

Şi cred că aceste perioade dificile m-au făcut mai puternic, mai rezistent, dar, mai ales, m-au făcut recunoscător pentru tot ce e bun în viaţa mea.

3. Fiind vorbitor nativ de limbă arabă, cum a fost să înveţi să scrii alfabetul latin şi să vorbeşti limba română?

Nu mi-a fost greu datorită faptului că la liceu am făcut franceză. Ba chiar am fost norocos, că a fost prima clasă de limba franceză şi mi-a prins foarte bine. Am învăţat uşor limba română, însă nu voi uita niciodată primul „Bună ziua” pe care l-am dat.

4. Cum a fost tranziţia la democraţie după revoluţia anticomunistă din 1989?

O să vorbesc un pic despre viaţa socială de după revoluţie pentru că atunci m-a marcat un lucru. Imediat după ce s-au deschis graniţele am văzut plăcerea oamenilor de a pleca şi de a vizita lumea. Era o efervescenţă şi o bucurie de nedescris. Însă, ca şi acum, existau multe teorii ale conspiraţiei şi mulţi oameni nu au crezut că Ceauşescu a picat, iar aceştia au plecat şi nu s-au mai întors din cauza gândului că ar putea reveni regimul comunist.

5. Între 1992 şi 1994 ai fost la Atena şi pe insula Creta (unde l-ai cunoscut pe Manolis, datorită căruia ai intrat în afaceri cu băuturi alcoolice). Spui că Creta ţi-a amintit de ţara ta nativă: „Era vară, geamurile maşinii erau deschise [...] Acest moment mi-a adus aminte de locul în care m-am născut”. Te-a marcat civilizaţia, istoria şi cultura grecească?

O să răspund printr-o scurtă istorisire. Când am fost în Insula Creta m-am întâlnit într-adevăr cu un grec pe nume Manolis, de la care am achiziţionat o mică distilerie, iar un profesor de istorie, care se ocupa de Patrimoniul insulei, s-a uitat la noi şi ne-a zis un lucru pe care nu-l voi uita niciodată: „nu este deloc întâmplător că voi doi vă înţelegi atât de bine. Aşa era şi acum mii de ani între naţiunile voastre.“

Şi da! M-a marcat, m-a pasionat şi, mai ales, m-a inspirat cultura grecească în multe feluri. În special istoria lui Alexandru cel Mare.

6. Am observat că eşti pasionat de Alexandru cel Mare şi afacerea ta îi poartă numele, după ce în anul 2000 le-ai propus partenerilor greci să mute producţia în România. Ne poţi dezvălui ce anume te-a impresionat la regele macedonean care a creat un mare imperiu în zece ani, din Grecia până în India?

Oriunde a ajuns Alexandru cel Mare a încercat să aducă ceva bun în acel loc. Tot ceea ce a făcut a făcut spre binele acelei naţiuni. Nu a distrus, ci a civilizat ţinuturi întregi. A clădit. Chiar şi  acum, în anumite locuri, încă se văd rezultatele muncii lui. Iar această strategie o aplic şi eu în business. Oriunde mă duc cu compania mea, încerc să aduc ceva nou, ceva marcant, cu respect faţă de istoria locului, ceva care să rămână din generaţie în generaţie.

7. Din poziţia de Preşedintele Fondator al Grupului Alexandrion, cel mai mare producător şi distribuitor de băuturi spirtoase şi vin spumant, ce părere ai despre faptul că Islamul interzice nu doar consumul de alcool, dar şi că musulmanii trebuie să evite orice asociere indirectă cu alcoolul? Între 69 şi 74% din populaţia Siriei este sunnită, 13% este şiită (sau alawită) şi 10% este creştină. Afacerea ta a atras critici din partea comunităţii musulmane?

Fiind creştin, nu au existat niciodată critici la adresa mea din partea lumii musulmane. Să produc alcool e un drept care îmi aparţine. Şi oricum, ideea de critică între religii, naţiuni, culturi e total greşită şi nu duce nicăieri.

8. Care a fost cel mai bun moment al vieţii tale? Care a fost cel mai dificil moment ce te-ar fi făcut să renunţi la întreprindere?

Cel mai bun moment al vieţii mele a fost când am cunoscut-o pe Rim, soţia mea, şi când m-a anunţat că este gravidă cu primul copil. Sunt momente care vor rămâne cu mine toată viaţa. Chiar la Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu mi-am adus aminte de acest al doilea moment când mi-am văzut fiul cel mare, Antonio, pe scenă. Ca orice părinte, ascultându-l vorbind cu atât de multă energie despre viitorul lui în Grupul Alexandrion, m-am simţit extrem de mândru şi fericit.

Cât despre cele dificile, am avut enorm de multe însă niciunul nu mi-a dat acest sentiment. Niciodată. Probabil pentru că îmi place mult ceea ce fac şi oricum “…a smooth sea never made a skilled sailor”. Însă, cel mai teribil moment din viaţa mea personală a fost când m-au anunţat că a murit mama.

9. Vinarsul Brâncoveanu este considerat cel mai apreciat produs din România, din cadrul producţiei. Cum a început ca idee şi cum s-a materializat?

Îmi doream să fac un produs adânc înrădăcinat în cultura românească, dar cu care să pot să merg pe piaţa internaţională. Am cercetat destul de multă vreme, iar contabilul meu de atunci, domnul Dragomir, care a stat lângă mine peste 25 de ani, mi-a zis că ar trebui să-l iau pe Brâncoveanu ca inspiraţie. Nu ştiam multe despre el şi am început să citesc. Când am descoperit legătura mea personală cu el mi-am dat seama că e vorba de destin şi am ştiut că el va da numele produsului nostru. Datorită lui familia mea este creştină aşa că aceste gale pe care le organizăm anual şi acest produs ce-i poartă numele sunt un semn de mulţumire.

10. Aveţi operaţiuni în Brazilia şi Cipru, iar din 2018, aveţi un proiect - o investiţie de 100 de milioane de dolari în construcţia unei distilerii în SUA. Care este următoarea ţintă?

Expansiunea globală. Mi-am propus, ca într-o primă etapă, să fim prezenţi fizic în 100 de ţări. Allan - distilerul nostru şi omul din spatele Carpathian Single Malt - se amuză mereu şi îmi zice că am o fixaţie cu cifra 100. Şi lui i-am propus să avem 100 de tipuri de whisky şi că atunci când vom atinge ţinta îi fac o super petrecere. Aşa că da, am ceva cu cifra 100 :), şi îmi doresc să fim prezenţi în 100 de ţări. Însă fizic: cu un magazin, cu o distilerie, cu o altă afacere din grup, important este să fim fizic acolo.

11. Ce transmiteţi generaţiei mileniale, dar şi generaţiei Z, în privinţa mediului de afaceri? L-aţi încuraja pe un tânăr să pornească o afacere în aceste vremuri tulburi?

Obligatoriu! În vremuri tulburi se fac adevăraţii oameni de afaceri, nu când totul merge bine. De cele mai multe ori, cine face afaceri în vremuri bune, la prima ploaie se lasă păgubaş sau vinde totul. Acum este timpul perfect să începi o afacere. Curaj!

Cât despre sfaturi sunt multe de zis, dar perioada asta m-am gândit la un lucru, aşa că o să mă refer la un singur aspect. Cred că e important ca generaţiile tinere să-şi facă un plan profesional mai bine închegat şi pe termen lung. Experimentaţi 10 - 20 de ani ce înseamnă să fii angajat, pentru că această perspectivă este extrem de importantă şi te ajuta să fii un lider mai bun, să ai o imagine completă asupra mediului de business, să înţelegi loialitatea, răbdarea, perseverenţa. Şi după aceşti ani, faceţi o schimbare radicală! Fie ţintiţi mai sus, în top management, fie faceţi ceva pentru voi şi vă deschideţi propria afacere.

12. Ce ne puteţi spune despre cea de-a IX-a ediţie a Galei Premiilor Constantin Brâncoveanu?

Cred că e un moment extrem de bun pentru un restart, iar România are toate premisele să devină mai puternică şi să crească accelerat, dar e nevoie de un pic de viziune.

Iar această viziune cred că ar putea fi asemănătoare cu cea din domnia lui Constantin Brâncoveanu. Aşa că ar trebui să ne uităm cu mai multă atenţie la domnia sa şi să învăţăm ceva din ea. Toţi ar trebui să facem asta: politicieni, oameni de afaceri, artişti, arhitecţi, oameni ai bisericii. Avem ce învăţa din cei 25 de ani de pace menţinute de Brâncoveanu, iar diplomaţia lui ar trebui studiată în şcoli pentru că este un exemplu excelent pentru timpurile dificile pe care le trăim.

Aşa că gala are şi acest rol, de a aduce în atenţia tuturor un personaj istoric care, studiat cum trebuie, ar putea avea un impact major în rezolvarea problemelor actuale.