Nota de fundamentare a ordonanţei privind eşalonarea creditelor pare elaborată de BNR

"Proiectul de ordonanţă este rezultatul unei colaborări între fostul ministru al Finanţelor Florin Georgescu, actual prim-viceguvernator al BNR, şi ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, care a fost subalternul lui Georgescu. În acest sens, BNR a avut o implicare mai mare, dincolo de datele statistice puse la dispoziţie şi evaluarea impactului. Proiectul de notă de fundamentare reflectă vizibil că a fost lucrat chiar la banca centrală", au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale.

Potrivit sursei citate, nu doar informaţiile din text dovedesc că proiectul a fost scris de specialişti ai băncii centrale, dar şi structura, frazeologia şi elemente de scriere arată că documentul este redactat în interiorul sau cu sprijinul BNR.

În proiectul de notă de fundamentare sunt utilizate cu preponderenţă atât date statistice şi interpretări din rapoartele băncii centrale, cât şi noţiuni şi concepte utilizate în special de oficialii BNR, cum ar fi: "înăsprirea pro-ciclică a accesului la finanţare de către creditori, precum şi o anumită preferinţă mai mare a unei părţi a populaţiei în perioada crizei spre economisirea în scop de precauţie", "consumul guvernamental nu prezintă perspective de creştere în contextul procesului de consolidare fiscală către obiectivul de deficit structural pe termen mediu convenit prin tratatele europene".

De asemenea, apelul la sursele bibliografice nu sunt proprii notelor de fundamentare publicate de Ministerul Finanţelor, fiind însă regăsite des în publicaţiile şi rapoartele de la banca centrală: "O concluzie importantă a eficienţei măsurilor aplicate în unele ţări din Europa privind facilităţile acordate debitorilor, concluzie prezentată în raportul FMI din aprilie 2012 ("World Economic Outlook - Growth resuming, dangers remain", Chapter 3: Dealing with household debt), este că reducerea serviciului datoriei populaţiei a avut efecte favorabile asupra consumului populaţiei şi asupra creşterii economice".

Mai mult decât atât, există mai multe caracteristici ortografice elocvente pentru demonstraţia că documentul este redactat în interiorul BNR, cum ar fi pasajele care cuprind puncte procentuale, editate în document sub forma "la sută" proprie numai comunicatelor băncii centrale, în timp ce majoritatea instituţiilor, inclusiv Ministerul Finanţelor, utilizează semnul matematic "%".

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat joi că stimulentele pentru persoanele cu venituri sub medie se reflectă mai repede în consum decât o măsură care să prevadă facilităţi pentru toate categoriile sociale, şeful băncii centrale precizând că iniţiativa privind restructurarea creditelor aparţine lui Liviu Voinea.

"Domnul ministru (Liviu Voinea - n.r.) este modest. Şi-a creat o schemă care îi aparţine, eu nu vreau să îmi asum meritele (...) Să ştiţi că a discutat şi cu Fondul şi pe la Ecofin. În toate ţările se caută aceste măsuri care să stimuleze consumul, şi care să nu facă rău", a afirmat Isărescu.

Guvernul vrea să stimuleze consumul printr-un credit fiscal, sub forma unei reduceri acordate la plata impozitelor, pentru persoanele cu venituri sub salariul mediu net, de 1.610 lei, care obţin de la bancă restructurarea creditelor.

Redăm mai jos textul proiectului de notă de fundamentare:

Notă de fundamentare privind facilitatea fiscală acordată în vederea stimulării consumului şi a creşterii economice

I. Context macroeconomic şi financiar

Creşterea economică a fost modestă în ultimii ani, iar prognozele indică o dinamică moderată, sub valoarea PIB potenţial, pentru următoarea perioadă (2,1 la sută în 2014 şi 2,4 la sută în 2015 — conform proiecţiei de toamnă a Comisiei Europene din noiembrie 2013). Reluarea creşterii economice nu a fost echilibrată în structură, pe principalele componente. Consumul populaţiei — componenta majoritară a formării PIB — a avut un rol aproximativ neutru în ultimii ani la creşterea economică. Constrângerile bilanţiere ale debitorilor, înăsprirea pro-ciclică a accesului la finanţare de către creditori, precum şi o anumită preferinţă mai mare a unei părţi a populaţiei în perioada crizei spre economisirea în scop de precauţie, contribuie la menţinerea unor perspective limitate în ceea ce priveşte reluarea consumului. Investiţiile sectorului privat continuă să rămână mai reduse, pe fondul unei cereri modeste. La rândul său, consumul guvernamental nu prezintă perspective de creştere în contextul procesului de consolidare fiscală către obiectivul de deficit structural pe termen mediu convenit prin tratatele europene. în aceste condiţii, pentru asigurarea sustenabilităţii ereşterii economice, sunt necesare măsuri care să conducă la stimularea creşterii PIB, cu menţinerea echilibrelor macroeconomice.

Majorarea consumului persoanelor fizice este dificil a se realiza, având în vedere îndatorarea relativ amplă la nivelul populaţiei României şi pe un orizont lung de timp: (i) numărul persoanelor îndatorate la bănci (inclusiv prin carduri) şi IFN este de 4,31 milioane (în iunie 2013), reprezentând 43 la sută din populaţia activă, (ii) durata medie a creditului este de 6 ani pentru cele de consum negarantate cu ipoteci, respectiv de 21 de ani pentru expunerile garantate cu ipoteci, iar (iii) totalul îndatorării de la bănci şi IFN autohtone (incluzând şi creditele externalizate) este substanţial (115,3 miliarde lei în iunie 2013). Gradul de îndatorare a populaţiei s-a menţinut la un nivel relativ ridicat în anul 2013, după ce în anii anteriori crizei a urmat un proces rapid de convergenţă către valorile din zona euro. De subliniat că peste 30 la sută din gospodăriile populaţiei din România sunt supraîndatorate. Debitorii cu venituri nete sub media pe economie au fost cel mai afectaţi de criză, fapt reflectat şi de capacitatea mai redusă a acestora de onorare a serviciului datoriei contractat la bănci şi IFN, ponderea serviciului datoriei în venitul net lunar al gospodăriilor populaţiei fiind în numeroase cazuri la nivele deosebit de ridicate.

II. Scopul măsurii şi mecanismul de funcţionare

Facilitatea fiscală propusă are următoarele scopuri:

a) stimularea creşterii economice, prin majorarea consumului populaţiei în cadrul formării produsului intern brut;
b) majorarea venitului disponibil pe o perioadă limitată pentru populaţia cu venituri aflate sub nivelul salariului mediu pe economie, precum şi diminuarea pentru această categorie a efortului cu plata serviciului datoriei la bănci şi IFN;
c) îmbunătăţirea eficienţei utilizării lichidităţii existente în sistemul financiar;
d) crearea condiţiilor pentru temperarea ritmului de creştere a riscului de credit din sistem şi îmbunătăţirea calităţii portofoliilor instituţiile de credit şi IFN.

Mecanismul de implementare a măsurii este următorul: persoanele fizice care au credite la bănci sau IFN şi obţin un salariu net mai mic decât salariul mediu net pe economie pot solicita creditorului o restructurare a datoriei contractate. Această restructurare trebuie să îndeplinească cumulativ anumite cerinţe, cele mai importante fiind: (i) să fie acordată pentru credite care nu înregistrează întârzieri la plată sau care au întârzieri la plată de cel mult 90 zile; (ii) să conducă la diminuarea cu cel mult jumătate, dar nu cu mai mult de 500 lei (ori echivalentul în lei) a obligaţiilor lunare de plată ale debitorului, pentru o perioadă de maxim doi ani; (iii) să asigure prelungirea duratei iniţiale a creditului cu perioada pentru care se diminuează obligaţiile de plată, (iv) rata dobânzii aferente obligaţiilor de plată amânate nu poate fi mai mare decât rata dobânzii prevăzute în contract la data solicitării restructurării. La sfarşitul perioadei pentru care s-a realizat restructurarea, debitorul va primi o facilitate fiscală din partea statului român, astfel încât efortul de plată a datoriilor către bănci şi IFN, în creştere ca urmare a necesităţii restituirii sumelor amânate la plată, să se diminueze. Facilitatea fiscală se va acorda pe cel mult doi ani, atâta timp cât debitorul îşi onorează corespunzător serviciul datoriei.

Asemenea măsuri prin care guvernele au intervenit direct în sprijinul debitorilor s-au practicat relativ frecvent în Europa de la începutul crizei (Liu, Y. şi Rosenberg, C., 2013, ’’Dealing with private debt distress in the walce of the European Financial crisis. A review of the economics and legal toolbox”, IMF Working paper, February). De exemplu, în Marea Britanie, în anul 2008, s-a implementat o măsură prin care se permite amânarea plăţii dobânzilor, iar măsura a fost susţinută prin garanţii de stat pentru creditori. în Croaţia s-au iniţiat aplicat facilităţi din partea statului pentru rambursarea mai bună a creditelor ipotecare în valută. în Islanda s-au implementat măsuri pentru subvenţionarea eforturilor populaţiei cu dobânda pentru o perioadă de doi ani, finanţată printr-o facilitate fiscală acordată băncilor. O concluzie importantă a eficienţei măsurilor aplicate în unele ţări din Europa privind facilităţile acordate debitorilor, concluzie prezentată în raportul FMI din aprilie 2012 (’’World Economic Outlook - Growth resuming, dangers remain”, Chapter 3: Dealing with household debt), este că reducerea serviciului datoriei populaţiei a avut efecte favorabile asupra consumului populaţiei şi asupra creşterii economice.

Principalele avantaje ale facilităţii fiscale acordate populaţiei îndatorate sunt:
1. majorarea creşterii economice şi îmbunatăţirea structurii acesteia, printr-o contribuţie mai echilibrată pe principalele sale componente, ca urmare a creşterii rolului consumului populaţiei;
2. îmbunătăţirea disciplinei la plată în economie, prin stimularea debitorilor de a-şi onora mai responsabil serviciul datoriei;
3. fructificarea mai bună a lichidităţilor existente în prezent în sistemul financiar;
4. majorarea veniturilor la bugetul de stat (TVA, accize, taxe vamale etc.), în special în primii doi ani de la momentul aplicării măsurii, pe canalul creşterii consumului;
5. creşterea şanselor de recuperare a creditelor neperformante din portofoliul băncilor şi al IFN, precum şi de reducere a riscului de credit, în special în primii doi ani de la momentul aplicării măsurii, ca urmare a diminuării serviciului datoriei aferent debitorilor cu venituri sub salariul mediu pe economie;
6. atenuarea efectelor negative generate de procesul de dezintermediere financiară, în condiţiile în care majorarea veniturilor disponibile ale populaţiei vor conduce şi la creşterea depozitelor bancare;
7. stimularea majorării venitului disponibil, a consumului şi a creşterii economice fără costuri fiscale imediate.

Eventualele consecinţe nefavorabile ale aplicării acestei măsuri nu sunt de natură să conducă la destabilizarea echilibrelor macroeconomice şi nici să diminueze credibilitatea partenerilor externi în economia românească.

III. Posibile efecte asupra economiei

Estimările conduc la concluzia că măsurile ar putea majora creşterea economică cu circa 0,25 puncte procentuale în fiecare an de aplicare. Efectul maxim asupra creşterii economice ar putea fi de aproximativ 0,5 puncte procentuale în fiecare an, în condiţiile în care: (i) atât debitorii, cât şi creditorii ar adera la această schemă în mod semnificativ, (ii) debitorii ar folosi într-o măsură covârşitoare surplusul de venit disponibil obţinut pentru majorarea consumului ţi (iii) creşterea pe această cale a consumului s-ar localiza pentru produse şi servicii fabricate în România.