Principalele teme şi declaraţii de la Conferinţa de Risc de Ţară COFACE, organizată în parteneriat cu Agenţia de presă Mediafax - FOTO

Prezentarea lui Issing a pornit de la întrebarea "Este războiul valutar o ameninţare reală?", fostul economist-şef al BCE vorbind despre fluctuaţiile masive ale ratelor, manipularea şi controlul acestora sau intervenţiile de pe piaţa valutară, dând ca exemplu în ceea ce priveşte fluctuaţiile semnificative francul elveţian şi rubla rusească.

Issing a vorbit şi despre tipurile de regimuri valutare, prezentând în acest context flotarea administrată (exemple fiind leul românesc, realul brazilian sau won-ul sud-coreean) sau cea liberă (dolarul american, yen-ul, euro etc).

Conferinţa, organizată în parteneriat cu Agenţia de presă Mediafax, a fost deschisă de guvernatorul Băncii Naţionale a României Mugur Isărescu şi a reunit peste 350 de reprezentanţi de prim rang din mediul de afaceri intern şi internaţional, academicieni şi jurnalişti. Conferinţa şi-a propus să facă un bilanţ al anului trecut, să dezbată tendinţele macroeconomice majore la nivel mondial şi european care modelează economia lumii, să analizeze principalele probleme ale României în perioada de criză şi să dezbată strategii de politică monetară.

Evenimentul a fost structurat în trei sesiuni, pe parcursul întregii zile.

În deschidere, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a apreciat că România trebuie să finalizeze ajustările majore de politică economică înainte de intrarea în mecanismul ratelor de schimb care precede zona euro, precum liberalizarea pieţei energiei sau presiunile bugetare viitoare, dar şi alinierea ratelor rezervelor minime obligatorii.

"Apare întrebarea dacă noi suntem pregătiţi să facem primul pas, să intrăm în mecanismul cursurilor de schimb (ERM II). (...) Reaşezarea raporturilor dintre principalele valute ale lumii, care are loc inclusiv pe fondul recentei relaxări cantitative recent adoptate de BCE, complică indentificarea cursului de echilibru al leului la care ar trebui să se realizeze intrarea în ERM II şi ulterior adoptarea euro", a declarat guvernatorul BNR.

Din punct de vedere tehnic, data ţintă stabilită pentru 2019 printr-un consens verbal presupune intrarea în ERM II în prima jumătate a anului viitor şi participarea la acest mecanism pentru o perioadă minimă de doi ani.

"Dincolo de dificultatea stabilirii parităţii centrale, participarea la ERM II reclamă şi un anumit nivel de pregătire al economiei, dat fiind că regimul comportă unele riscuri. Minimizarea unor astfel de riscuri, dar şi îndeplinirea criteriilor de la Maastricht la orizontul la cel puţin al doilea an de participare la ERM II accentuează importanţa finalizării ajustărilor majore de politică economică înainte de adoptarea acestui regim de curs de schimb", a spus Isărescu.

Acestea vizează eliminarea surselor de inflaţie reprimată, fiind relevantă finalizarea liberalizării pieţei energiei, deficitele cvasifiscale de tipul celor care rezultă din restructurarea întreprinderilor de stat cu pierderi substanţiale, precum şi alte surse de presiuni bugetare viitoare, precum cheltuielile inevitatbile de modernizare a infrastructurii rutiere.

Şeful BNR a punctat că trebuie efectuate şi ajustări de natură monetară înainte de intrarea în mecanismul ratelor de schimb, respectiv încheierea procesului de armonizare a ratelor rezervelor minime obligatorii cu cele prevalente în zona euro.

"Volumele importante implicate de reducerea RMO la BNR şi impactul potenţial asupra cursului de schimb fac necesară o abordare graduală a procesului posibil într-o perioadă de un an, un an şi jumătate, ceea ce este încă un motiv pentru care intrarea în ERM II în 2016 şi, în consecinţă, trecerea la euro în 2019 sunt obiective foarte ambiţioase", apreciază Isărescu.

El a menţionat că asumarea unei date ţintă este o idee bună în măsura în care asemenea ţintă contribuie la un consens politic, constituind deopotrivă o ancoră generatoare de coerenţă în sfera politicilor macroeconomice şi un catalizator pentru reforme structurale, însă dacă data ţintă devine nerealistă sau dacă angajamentul formal nu este însoţit de un plan de acţiune cu obiective intermediare concrete şi clar definite, credibilitatea procesului de adoptare a euro este pusă la îndoială şi-şi pierde valenţele pozitive.

România este singurul stat membru UE fost comunist din estul Europei, în afara zonei euro, care are în prezent o dată ţintă pentru adoptarea monedei unice.

"În celelalte state prevalează o atitudine de expectativă motivată nu neapărat de dificultatea încadrării în criteriile de convergenţă nominală, (..) ci de o revizuire de substanţă a abordării procesului de trecere la euro în ansamblul său. Această revizuire s-a produs pe fondul estompării avantajului adoptării euro, concomitent cu creşterea vizibilităţii costurilor acesteia, la care se adaugă dispariţia avantajului pe care statutul de membru al zonei euro îl oferă din perspectiva costurilor de finanţare. În plus, beneficiile procesului de integrare comercială apreciate anterior ca fiind incontestabile au fost sensibil diminuate de trenarea creşterii economice în ţările din zona euro", a adăugat guvernatorul.

În ceea ce priveşte costurile adoptării euro, faptul că reculul economic din ţările Europei Centrale şi de Est cu regim de curs de schimb flotant s-a dovedit mai moderat decât cel înregistrat în statele cu regim fix a evidenţiat importanţa existenţei acestui element de flexibilitate în politica economică.

"A devenit mai evident ca oricând că, fără acest ajutor, o trecere prematură la euro este cel puţin din perspectiva imediată un proces indezirabil", a precizat guvernatorul băncii centrale.

Isărescu a accentuat şi apariţia unor costuri directe ale intrării în zona euro provocate de criza datoriilor suverane şi de instituirea mecanismelor de rezoluţie, iar suportarea acestor costuri presupune un efort substanţial suplimentar.

"Din punct de vedere politic, este dificil de explicat publicului necesitatea contribuţiei financiare la mecanisme de care deocamdată beneficiază ţările mai bogate", a adăugat guvernatorul. El a arătat că este esenţială pregătirea riguroasă a procesului de adoptare a monedei euro.

La conferinţă a participat, în prima sesiune, profesorul Daniel Dăianu (membru al Consiliului de Administraţie al BNR, economist, profesor SNSPA), cu prezentarea "Linişte aparentă şi neclarităţi («confusion») în politici. Ce pot face economiile emergente (EMs)?".

Dăianu a abordat marile întrebări pe care şi le pun economiştii şi finanţiştii în momentul de faţă, contextul financiar global, a trecut în revistă principalele lecţii ale crizei şi a vorbit despre situaţia economiilor emergente şi specific despre ţările Europei de Est şi România.

El a prezentat problemele legate de îndatorare şi credit la nivel mondial şi european, arătând că Romania a cunoscut o creştere a datoriei sale publice (interne si externe) în anii de criză, de la sub 14% la cca 39% din PIB între 2008-2014, iar stabilizarea la un nivel sub 40% din PIB s-a datorat corectării marilor dezechilibre bugetare (de la 9% în 2009 la cca 2% în 2014) şi a celui de cont curent (de la 12-13% intre 2007-2008 la 0.6% în 2014). "Cheltuielile cu dobânzile în contul datoriei publice, deşi au crescut brusc din 2009, s-au menţinut sub 2% din PIB. Serviciul datoriei poate creşte drastic dacă intervin şocuri la care reacţia este inadecvată sau dacă se produc deraparaje majore în politica economică sau dezechilibre", a spus Dăianu.

Daniel Dăianu a trecut în revistă riscurile globale, precum şi cele din Europa, insistând pe situaţia României. El a arătat că, dacă Europa, mai exact Uniunea Europeană, nu va avea creştere economică relevantă, îi va fi greu şi economiei româneşti. "Ţesutul industrial şi economic al României este mişcat de decizii care, frecvent, ţin cont de raţiuni internaţionale. Avem nevoie de o politică industrială, a ştiinţei şi tehnologiei, de educarea oamenilor, de reforme în sectorul companiilor de stat care să sprijine pistoanele interne", a afirmat Dăianu.

În ceea ce priveşte aderarea României la zona euro, Daniel Dăianu a declarat că aderarea presupune două precondiţii mari. Prima dintre acestea ar fi ca zona euro să funcţioneze ca o veritabilă uniune monetară (acum este o arie cu monedă unică, cu mari neajunsuri de design şi politici - amortizarea şocurilor asimterice), Dăianu arătând că aceeastă precondiţie este trecută sub tăcere la noi, din varii motive. A doua precondiţie menţionată de Daniel Dăianu a fost ca România să înregistreze o convergenţă reală corespunzatoare, respectiv PIB/locuitor de peste 70% (acum 53-54%) din media UE şi schimbări structurale în economie. "Există o dimensiune geopolitică a zonei euro, dar este limitată", a mai spus Dăianu.

Fostul viceguvernator BNR Cristian Popa a apreciat că economia românească are nevoie de investiţii pentru a putea stimula creşterea PIB-ului potenţial, până la 80% din acesta reprezentând stoc de capital productiv, iar o o rată de creştere economică mai mare decât PIB potenţial ar putea crea mai multe probleme.

"Care este marea problemă a unui PIB potenţial în creştere, fără investiţii? La noi, PIB-ul potenţial este între două treimi şi 80% stoc de capital productiv, iar fără investiţii nu are cum să se producă. Iar a ne propune o rată de creştere economică mai mare decât PIB-ul potenţial poate crea în timp mai multe probleme decât rezolvări, pentru că ceea ce poate rezolva problema nu numai a României, dar a economiilor emergente, este capacitatea acestor economii de a asigura, fără crearea în paralel a unor dezechilibre majore, a unor rate de creştere decente, similare PIB-ului potenţal şi creşterii acestuia de-a lungul a 5-10 ani, nu a unui an de excepţie", a afirmat Popa în aceeaşi sesiune a Conferinţei de Risc de Ţară Coface.

Fostul viceguvernator BNR a arătat că deja România are avantajul unui diferenţial de creştere care o face "interesantă" pentru investitorii străini.

"Mă întâlnesc cu foarte mulţi investitori în România şi singurul răspuns, de unde înainte mai aveau temeri, este că iubesc România ca nişte apucaţi, ca să zic aşa. Ei bine, chestia asta mai degrabă mă sperie decât să mă încurajeze. Asta înseamnă că, pe de o parte, oferim nişte posibilităţi de investiţie, ceea ce este foarte bine, dar nevoia de monitorizare de către pieţe, şi la nivel intern şi extern este una constantă", a afirmat Popa.

La sesiunea a doua a conferinţei, preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, a spus că la o creştere economică de 4%, fără o creştere de PIB pontenţial pe termen lung, ar putea apărea probleme macro, iar echilibrele din prezent trebuie susţinute pentru ca economia să ajungă la convergenţa reală necesară aderării la zona euro.

"Are sens să gândeşti măsuri de relaxare fiscală focusată pe stimularea cererii, în condiţiile în care economia poate să ajungă peste potenţialul său? Nu poate fi susţinută dacă nu stimulăm creşterea economică potenţială, care nu se poate face fără investiţii în infrastructură", a punctat Dumitru.

Ionuţ Dumitru a mai apreciat că reducerea TVA la 9% ar fi trebuit anunţată foarte rapid, cu puţin timp înainte de a fi aplicată, pentru a nu lăsa "spaţiu de manevră" comercianţilor de a creşte preţurile produselor.

"Cea mai bună strategie la reducerea TVA pentru alimente ar fi fost să se anunţe: de mâine, în trei zile sau de la data de 1 luna următoare TVA scade, pentru că ajungem deja la discuţii despre posibile creşteri de preţuri în anticiparea reducerii de TVA. Agenţii se acomodează şi încorporează în deciziile lor astfel de măsuri", a declarat Dumitru. El a arătat că o astfel de decizie trebuie luată şi anunţată rapid, fără prea mult "spaţiu de manevră", pentru a avea efectul scontat.

Preşedintele Consiliului Fiscal a mai spus că, în general, agresivitatea foarte mare în reducerea taxelor şi impozitelor prin proiectul noului Cod Fiscal, urmată de modificări şi anularea unor măsuri în Parlament nu pot contribui decât la neîncredere.

"Agenţii economici şi populaţia, văzând că există o incertitudine, că anumite măsuri se vor implementa sau nu, se vor gândi de două ori înainte de a angaja oameni. Dacă măsura nu este sustenabilă sau credibilă, evident nu va avea efectul scontat", a mai spus Dumitru.

Iancu Guda, analist economic Coface, a declarat că numărul insolvenţelor s-a redus în primul trimestru cu 58% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, după ce anul trecut a scăzut pe ansamblu cu 28%, însă cu impact social şi financiar în economie mai mare, concedierile salariaţilor crescând cu 24%.

"Aproximativ 98% din scăderea numărului de insolvenţe se înregistrează în rândul companiilor mici, cu cifră de afaceri sub 100.000 de euro. Aceste deviaţii rămân relevante doar din punct de vedere statistic, pentru că, în ciuda scăderii majore a numărului de insolvenţe deschise, impactul social şi financiar propagat în economie este mai mare. Numărul locurilor de muncă pierdute odată cu intrarea în insolvenţă a acestor companii este mai mare cu 24%", a afirmat Guda.

Numărul de insolvenţe în România raportat la 1.000 de companii este cel mai ridicat din regiune, de 45 companii insolvente, de patru ori mai mare decât media pe plan regional. El a precizat că ponderea companiilor care reuşesc să se reorganizeze este de 3%, de zece ori mai mică decât media la nivel regional.

"Din punct de vedere financiar, companiile intrate în insolvenţă, deşi îşi colectau creanţele de două ori mai lent, plăteau la furnizorii lor de trei ori mai lent, pentru a face investiţii în active fixe, care nu s-au revăzut nici în venituri mai mari, care din contră au scăzut cu 18%, arată analizele noastre pe şase ani în urmă în bilanţurile insolvenţelor", a adăugat Guda.

Contracţia numărului de insolvenţe a fost determinată de un efect de bază, comparativ cu o valoare istorică foarte ridicată, şi se suprapune cu o perioadă în care mediul de afaceri învaţă noul cod al insolvenţei.

În ultimii 5 ani şi-au întrerupt activitatea din cauza insolvenţei circa 100.000 de companii, dintr-un total de 450.000 de firme active în România, astfel că una din patru companii au intrat în insolvenţă.

"La nivelul întregii economii, insolvenţele vor scădea în continuare ca număr, însă nu este relevant pentru că impactul în economie este dat de insolvenţa companiilor mari, cu afaceri de peste 1 milion de euro", a mai spus analistul Coface.

Ultima sesiune, intitulată "România în era crizelor. Oportunităţi şi ameninţări", a fost susţinută de conferenţiarul universitar doctor Iulian Chifu, preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning, fost consilier prezidenţial pentru Afaceri strategice, Securitate şi Politica externă, Lucian Anghel, preşedinte, BVB & CEO, BCR Pensii, Ştefan Nanu, director general al Trezoreriei şi membru în Consiliul de supraveghere, BRCI, şi Ian Watts vicepreşedinte Executiv, Marsh Global Trade Credit Team, Regiunea EMEA & Practice Leader, Marsh Africa Trade Credit Team. Sesiunea a cuprins o analiză a oportunităţilor şi ameninţărilor în era crizelor economice internaţionale şi un studiu specific asupra situaţiei României.

Iulian Chifu, preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning, a declarat că o criză este fundamental o ameninţare, dar este şi o oportunitate. "Situaţiile globale se apropie de ceea ce am putea numi o furtună perfectă, marele avantaj este că suprapunerea crizelor nu vine cu o creştere a amplitudinii, ci uneori ele se domolesc reciproc. Există formule în această direcţie şi eu cred că cel mai important lucru la nivel global pe care trebuie să-l reţinem este, spre deosebire de înclinaţia noastră uzuală de a considera că o tranziţie înseamă plecarea de la o situaţia stabilă, echilibrată, a căror reguli le cunoaştem, la o altă situaţia de aceeaşi natură, trebuie să constatăm astăzi că tranziţia s-a încheiat, ceea ce vedem astăzi este lumea în care vom trăi în următorii 30-40 de ani", a spus Chifu.

El a precizat că s-a ajuns în situaţia, una care se repetă în anumite intervale de timp, prin care chiar regulile sistemului sunt puse sub semnul întrebării.

"Această tranziţie ne dă o realitate în care trăim şi care va fi constantă în care avem o instabilitate politică cronică, cu roluri din ce în ce mai mari ale grupurilor şi persoanelor şi, de asemenea, semne de întrebări asupra regulilor care au gestionat până astăzi sistemul", a susţinut Chifu.

Iulian Chifu a mai spus că. în momentul de faţă la nivel global, contează fiabiliatatea, rezilienţa şi capacitatea instituţiilor de a învăţa în timp real. "Instituţiile nu învaţă decât dacă le învăţăm noi cum să înveţe, dacă le construim regulile, capacitatea de a reacţiona în timp real şi, eventual, automat, nedepinzând de o comandă umană la toţi stimuli şi la toate evoluţiile", a spus Chifu.

El a precizat că toate aceste intituţii trebuie să funcţioneze ca un fel "de ambulanţe sau SMURD".

"Trebuie să ne asumăm faptul că vom trăi într-o perioadă de criză care se vor succeda, trebuie să avem instrumentarul de a fi un fel de SMURD, şi că trebuie să acceptăm, că, în toată această perioadă, la anumite intervale vor exista momente de magnitudine pe care nu am luat-o în considerare şi vor zdruncina sistemul, că e vorba de instituţie, că e vorba de societate comercială, organizaţie", a mai spus acesta.

"Tocmai m-am întors recent din Africa. Am constatat că există multe oportunităţi acolo, dar un potenţial uriaş există şi în alte zone, precum India şi România", a afirmat la rândul său Ian Watts, la evenimentul organizat la Athenee Palace Hilton Bucharest Hotel.

De asemenea, el a precizat că "managerierea riscului reprezintă o etapă esenţială pentru realizarea unei tranziţii către o piaţă de business funcţională, iar democraţia reprezintă un element cheie pentru obţinerea acestui deziderat".

El a mai spus că identificarea oportunităţilor şi găsirea unor modalităţi de scădere a riscurilor reprezintă calea de urmat pentru stimularea economiei unei ţări.

Pe de altă parte, Lucian Anghel a declarat că multe decenii piaţa a fost obişnuită de faptul că ceea ce înseamnă cash este minim care se poate obţine. "Acum, lumea este cu susul în jos pentru că cash-ul este maximul", a spus acesta, completând că dobânda la nivel mondial este la nivel negativ, "ceea ce ar trebui sau nu să ne îngrijoreze".

"Dacă ne uităm, în general, când a fost consens în pieţele financiare, nu prea a fost OK. În general s-au creat bule, s-au creat crize, s-au spart, întotdeauana când există un consens este posibil să avem probleme, precum este în momentul de faţă dolarul, care se întări, majoritatea analiştilor văd dolarul-euro chiar sub 1. (...) Va fi interesant de urmărit ce se întâmplă în momentul în care avem un astfel de consens", a spus Anghel.

Ştefan Nanu, director general al Trezoreriei şi membru în Consiliul de supraveghere BRCI, a vorbit în panel despre administrarea datoriei şi la politica de finanţare. "Cred că dacă ne-am uita la managementul datoriei înainte de criza declanşată de subprime şi momentul de faţă şi perioada care s-a scurs de la declanşarea crizei sunt practic nişte schimbări majore", a spus el.

Nanu a declarat că a devenit foarte clar că diversificarea este extrem de importantă pentru managementul datoriei. Ştefan Nanu a spus că, o privire la practicile dinaintea crizei din 2008, arată că erau foarte mulţi emitenţi de datorii care nu erau îngrijoraţi de atractivitatea titlurilor de stat, a activelor financiare sau de deţinerile rezidenţilor pe piaţa internă.

"Lucru care a creat mari probleme unora dintre ţările din momentul crizei, probabil cel mai bun exemplu este Ungaria, din zona noastră. Ulterior crizei, managerii de datorii s-au concentrat foarte tare pe diversitate, pe o comunicare mult mai strânsă cu investitorii, cu încercarea penetrării unor medii investiţionale diferite, chiar plata unor prime mai mari în scopul diversificării", a adăugat Ştefan Nanu.

El a spus că, ulterior crizei, în România, comportamentul s-a schimbat, după o perioadă foarte grea în 2009 din punct de vedere al finanţării.

"Atât pe plan intern, cât şi pe plan extern s-au constituit strategii foarte clare, cu planuri financiare, transparenţă, calendar anual, calendar trimestrial, comunicări lunare cu investitori", a mai spus Nanu.

Conferinţa de Risc de Ţară Coface s-a adresat top managerilor, preşedinţilor de corporaţii, managerilor din cadrul corporaţiilor care îşi asumă riscuri de export, lansează proiecte sau iau decizii privind investiţiile, credit risk managerilor, managerilor de politică internaţională ai firmelor care profesează în domeniul bancar şi în cel de asigurări şi reasigurări, precum şi cercetătorilor şi experţilor din domeniul academic interesaţi de analiza riscului de credit.