ZF: Producător de carne: Hai să zootehnificăm România, să nu mai trimitem grâu şi porumb în port. Românul mănâncă carne şi trebuie să fie românească. Putem face cârnaţi aici

România a importat carne şi preparate din carne şi peşte de aproape 2 miliarde de euro anul trecut, fiind pe primul loc în topul alimentelor care generează deficit comercial, conform datelor statistice. Cifrele au crescut de la an la an, în contextul în care zootehnia a fost în declin, dar există o soluţie pentru a redresa situaţia: condiţionarea acordării subvenţiei, consideră Puiu Ilisei, fondatorul Pilis Food.

„Noi hrănim puii cu cereale din Bărăgan şi am spus de multe ori: hai să zootehnificăm România, să nu mai trimitem grâu şi porumb în port şi să facem cârnaţi, să trimitem cârnaţi. Eu nu ştiu dacă am mâncat vreodată porumb, dar cârnaţi am mâncat. Ministerul Agriculturii ar trebui să spună: dacă eşti fermier şi ai 1.000 de hectare, pentru a primi subvenţie, nu te oblig, dar te finanţez cu condiţia să foloseşti 10% pentru producţia de legume şi 10% pentru zootehnie. De ce nu? De ce să facem doar grâu şi porumb? Că e uşor să le faci şi să le duci în port?“, a afirmat Puiu Ilisei, fondatorul Pilis Food, în emisiunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

România este unul dintre cei mai mari doi exportatori de grâu şi po­rumb din UE, dar antreprenorul din agricultură şi industria alimentară susţine că românul mănâncă carne şi trebuie să fie românească.

„Avem porumb aici, putem face zootehnie şi cârnaţi aici.

Fonduri europene, după părerea mea, ar fi trebuit să se dea să se facă procesare şi în jurul procesării să se facă ferme şi nu invers. Faci cereale şi creşti animale, dar nu ai unde să le abatorizezi şi le duci în port. Noi avem abator propriu cu capacitate limitată şi vrem să ne dezvoltăm în viitor. Puiul cu pene pe el este producţie primară, pieptul de pui şi copanele sunt produs finit“, a precizat acesta.

Antreprenorul din judeţul Călăraşi produce carne de pui sub brandul Pui de Bărăgan, are o ciupercărie, dar produce şi legume şi conserve de legume. „Eu vreau să-mi dezvolt producţia de legume. Nu se fac doar în solarii (care au costuri mari – n. red.), se fac legume şi în câmp. Sigur, în câmp poţi să pui şi porumb, dar de ce să nu faci legume? Noi avem posibilitatea de a iriga şi vom face legume“, a întărit el.

Legumele şi fructele, de altfel, generează al doilea cel mai mare deficit comercial agroalimentar, de 1,5 miliarde de euro, conform datelor statistice. De altfel, feficitul comercial al României în materie de pro­duse alimentare (cu excep­ţia animalelor vii şi cereale­lor) a ajuns la 6,3 mld. euro, în creştere cu peste 10% faţă de anul precedent.

„Am început ca un simplu fermier şi acum am şi partea de procesare. Şi pentru noi e greu să ţinem pasul. Cred că ar trebui să intervină Ministerul Agriculturii, cum fac ţările vecine, nu doar să se plăngă la Bruxelles de ce nu merge bine în România. Ar trebui gândită o strategie naţională pentru securitatea alimentară a ţării. În caz de criză alimentară nimeni nu vine să te ajute, pentru că fiecare ţară vrea să hrănească proprii cetăţeni“, a spus fondatorul Pilis Food.

De exemplu, camerele agricole erau o idee foarte bună şi Franţa a avut şi agricultura sa s-a dezvoltat, a menţionat antreprenorul. Dacă totul ar fi planificat prin camerele agricole, producătorii ar ştii ce să producă şi unde să vândă.

„În Canada, unde am locuit, erau cote şi nu era loc pentru import. De exemplu, pentru fiecare fermier din sectorul avicol, la puii de carne avea o cotă care acoperea consumul intern şi mai avea să exporte. Nu era loc pe piaţă pentru importuri şi statul proteja producătorul local“, a precizat Ilisei.

De asemenea, în sectorul vegetal, se aduceau legume din Mexic în timpul iernii, când Canada nu putea produce, cum aduce şi România din Turcia. Însă, diferenţa este că România aduce şi vara. „Acolo, cum începea să apară producţia locală, Ministerul Agriculturii începea să o promoveze, iar consumatorul ştia că are produse proaspete de la fermieri locali. La noi, nu se face reclamă pentru producătorul local şi nu se face o etichetare corespunzătoare“, este de părere el. 

Apoi, el crede că în România vin importuri necontrolate şi nu vorbim doar de cele din Uniunea Europeană, ci din ţări care nu respectă nişte standarde de calitate pe care UE le impune, cum ar fi condiţii de bunăstarea animalelor, care se duc în preţul de producţie şi-l ridică pentru membrii UE.

„În ultimul timp suntem invadaţi cu importuri, nu doar în volum, ci şi la preţuri de dumping, iar unor fermieri le închide activitatea. (...) Noi, în România, deşi unii au spus că e oficial, nu avem supraproducţie la carnea de pasăre. Avem undeva la 70% producţie internă şi un export de circa 10%. Dacă am avea supraproducţie, n-ar mai sta în vămi tirurile cu carne şi ne-am descurca cu ce avem“, spune Puiu Ilisei.

Recent, Florin Barbu, ministrul Agriculturii, a declarat că România are supraproducţie la carnea de pasăre, de 160%, în condiţiile în care au venit carne de pasăre şi ouă din Ucraina.

„Trebuie să ai unde să vinzi, iar aceasta e cea mai mare problemă în ţara noastră. Noi nu avem unde vinde marfa. S-a terminat cu vânzarea la poartă sau livrarea în pieţe, trebuie să fii unde e omul, la supermarket. Casa Unirea era o idee bună, care venea în sprijinul producătorului, dar unde nu sunt la conducere cei care suferă, producătorii, şi sunt oamenii care se uită la bani lucrurile nu merg bine.“

Un exemplu mai aproape de România, după care ne putem ghida, este Polonia, spune Ilisei, foarte puternic industrializată atât în sectorul agricol, cât şi în alte sectoare. „Eu mă lovesc de ei pe piaţa producţiei de ciuperci. Au supraproducţie şi sunt exportatori în România şi în Uniunea Europeană.“