Rafinăria RAFO Oneşti va fi vândută la fier vechi

"Datorită situaţiei financiare a RAFO, îl împuternicesc pe directorul general RAFO SA să înceapă procedura de desfacere (vânzare) a activelor şi utilajelor aferente ale companiei", potrivit unui comunicat al companiei transmis marţi Bursei de Valori Bucureşti.

Sumele obţinute din vânzarea instalaţiilor RAFO vor fi folosite pentru finanţarea activităţii curente, plata obligaţiilor de mediu şi întreţinea infrastructurii existente în vederea dezvoltării pe terenurile rafinăriei a unei platforme industriale pentru implementarea unor proiecte tehnice.

"Preţul de vânzare a activelor şi a utilajelor se va stabili în baza preţurilor utilajelor pe piaţa second hand (utilaje folosite), dar nu poate fi mai mic decât preţul fierului vechi pe piaţa locală românească în ziua semnării contractelor de vânzare/cumpărare a utilajelor", precizează comunicatul.

Petrochemical Holding deţine 96,51% din acţiunile RAFO, iar restul de 3,48% aparţine mai multor acţionari.

Platforma petrochimică Borzeşti, din care a făcut parte şi rafinăria RAFO, a fost construită în 1964. Rafinăria a fost construită pentru a prelucra ţiţei sulfuros de import.

RAFO a devenit companie independentă juridic în 1991, iar în 2001 firmele Imperial Oil din Bacău şi Canyon Servicos din Portugalia au achiziţionat de la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Activelor Statului (APAPS) 59,99% din acţiunile rafinăriei, pentru 7,48 milioane dolari. Ulterior, participaţia celor două firme la RAFO a ajuns 94,5%.

Imperial Oil Bacău, aparţinând lui Corneliu Iacobov, şi Canyon Servicos s-au angajat, la privatizarea rafinăriei, să efectueze, într-un interval de cinci ani, investiţii de 80 de milioane de dolari şi să îşi asume toate datoriile comerciale ale societăţii, de aproximativ 200 milioane de dolari.

Imperial Oil era, la acea dată, acţionarul majoritar la Rafinăriei Dărmăneşti, iar Canyon Servicos era o companie axată în principal pe investiţii de capital, având acţionari din Portugalia şi Elveţia.

Şeful APAS de la acea vreme, Ovidiu Muşetescu, declara în 2002 că este mândru de privatizarea RAFO.

În 2003, Balkan Petroleum Ltd din Marea Britanie a devenit acţionar principal la Rafo, în urma preluării de la Canyon Servicos a unui pachet de 48,91% din acţiunile rafinăriei.

Un an mai târziu, Balkan Petroleum, deţinută în proporţie de 50% de firma VGB, administrată de omul de afaceri Marian Iancu, şi-a majorat participaţia la RAFO la 97,82%, în urma transferării a 74,5 milioane acţiuni deţinute de Canyon Servicos şi Imperial Oil.

Instanţa l-a condamnat definitiv în decembrie 2014 pe Marian Iancu la 12 ani de închisoare în dosarul de evaziune fiscală şi spălare de bani cunoscut ca "RAFO", după un proces care a durat opt ani. În acelaşi dosar au mai fost condamnaţi la închisoare Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu, Constantin Mărgărit, Gheorghiţă Iancu, Marius Turică, Alex Martin, Elenkalan Hayrettin, Basaran Kadri Mazhar, care au deţinut diferite poziţii în VGB.

Ei au fost acuzaţi de evaziune fiscală, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani.

De asemenea, instanţa i-a condamnat la închisoare în vara lui 2012 pe Corneliu Iacobov (7 ani) şi Toader Găurean (6 ani), ei fiind acuzaţi de prejudicierea RAFO.

În perioada 2001-2003, RAFO a acumulat mari datorii, iar în 2004 a intrat în insolvenţă, avînd obligaţii de plată de peste 8.000 de miliarde de lei vechi către bugetul statului.

În iulie 2005, firma Calder-A, din grupul Petrochemical Holding, a încheiat cu Balkan Petroleum un contract pentru preluarea a 98% din acţiuni. Petrochemical Holding a devenit proprietarul RAFO în 2009, cu o participaţie de 96,21% din acţiuni.

Calder-A era controlată de cetaţeanul rus Iakov Goldovskiy, fostul preşedinte al companiei petrochimice ruse Sibur.

Activitatea rafinăriei a fost însă oprită în 2008 pentru efectuarea unor investiţii de modernizare estimate să dureze doi ani. Rafinăria nu a mai fost repornită de atunci.