Scopul insolvenţei a fost "deturnat", debitorii vor să beneficieze de avantajele legii

"Abuzând de această procedură, fără acoperire, cererea debitorului poate fi considerată prematură şi respinsă sau şi mai mult acesta poate fi sancţionat drastic prin lege", a adăugat Costinescu, partener în cadrul firmei de avocatură Schoenherr şi Asociaţi, la seminarul "Insolvenţa, şansa restructurării unei afaceri în condiţii de criză", organizat de Ziarul Financiar.

În opinia sa, în cazurile de insolvenţă la cererea debitorilor, de cele mai multe ori, aceştia nu au un plan de reorganizare, ci urmăresc mai ales să beneficieze de avantajele acordate de lege în acest caz, respectiv stoparea executărilor silite, a acţiunilor de recuperare a creanţelor sau de plată a penalităţilor.

Pe de altă parte, el a arătat că şi scopul deschiderii procedurii de insolvenţă de către creditori a fost deturnat, măsura fiind folosită ca modalitate de recuperare a creanţelor, iar mulţi debitori îşi plătesc astfel datoriile.

"Am putea să asistăm la situaţia ca insolvenţa să fie un mijloc de protecţie a debitorilor decât un mijloc de presiune a creditorilor", a menţionat Costinescu.

El a explicat că insolvenţa nu înseamnă întotdeauna falimentul afacerii, iar reorganizarea judiciară poate fi soluţia pentru redresarea unei firme.

"Mentalitatea că insolvenţă înseamnă faliment se datorează şi crizei, care limitează lichidităţile", a declarat Costinescu.

Peste 2.000 de firme au intrat în insolvenţă în prima lună din 2010, în creştere cu aproape 10% faţă de decembrie anul trecut, iar în 2009 numărul societăţilor care au ajuns în situaţia de a nu mai dispune de fonduri pentru a-şi plăti datoriile a ajuns la 18.421, potrivit Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC).

Din punct de vedere al domeniilor de activitate, în ianuarie, cele mai multe firme care nu au mai putut să-şi plătească datoriile activează în comerţ - 40% din total, în construcţii şi industria prelucrătoare câte 15% şi tranzacţii imobiliare - 5%.

"Este posibil ca numărul mare de societăţi intrate în insolvenţă în 2010 să fie rezultatul protestului magistraţilor de anul trecut. Nu neg că nu este şi criza de vină", a spus Simona Maria Maloş, partener în cadrul SCA Stănescu, Miloş, Dumitru şi Asociaţii.

Ea a arătat că un număr "enorm" de dosare au fost amânate din 2009 pentru acest an, ceea ce creează o "impresie falsă" asupra dimensiunii acestui fenomen.

Pe de altă parte, Nicolae Rusu, reprezentantul Casei de Insolvenţă Transilvania, a spus că numărul firmelor care intră în insolvenţă şi se reorganizează este extrem de mic în România, faţă de alte ţări. Astfel, în anul 2008 sub 2% din firmele în insolvenţă au intrat în reorganizare, faţă de un procent de 25% în Statele Unite ale Americii şi 30% în Franţa.

De asemenea, din cele 21.000 de proceduri de insolvenţă declanşate în 2009, 90% au însemnat falimente.

"Pe lângă lipsa de cultură managerială, de lichiditate şi introducerea cererii de insolvenţă cu întârziere, lipsa de finanţare este principala cauză care duce la un grad redus de succes a reorganizării judiciare după intrarea în insolvenţă. Nu există disponibil de "fresh money" pe piaţă în acest moment", a spus Rusu.

El a arătat că băncile ar fi una din sursele pentru aceşti bani, dar perioada în care instituţiile de credit împrumutau companii care aflate în insolvenţă "este istorie".