La acelaşi moment, adică acum 15 ani, în industriile acestea – CAEN-urile 13, 14 şi 15 – activau peste 310.000 de salariaţi. Astăzi, mai sunt de aproape trei ori mai puţini. Şi numărul de angajaţi scade continuu an de an, arată o analiză a ZF făcută pe baza datelor de la Registrul Comerţului.
Calculele se referă la companiile care şi-au depus rezultatele financiare pe fiecare din anii respectivi (în 2022 e vorba de firmele care şi-au publicat bilanţurile până la 1 iulie) şi care au declarat CAEN-urile 13 – Fabricarea produselor textile, 14 – Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte sau 15 – Tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei.
Datele arată că industria de textile pierde constant atât jucători – fabricile se închid din lipsă de comenzi, din cauza unor probleme financiare sau pentru că se mută în alte ţări -, cât şi angajaţi. De ce? Pentru că deşi România are expertiză în domeniu, deşi are poziţia geografică favorabilă, a devenit prea scumpă.
„Lumea ne cunoaşte sub denumirea de croitorul sau pantofarul Europei, dar lucrurile nu mai stau chiar aşa, din cauza creşterii preţurilor cu forţa de muncă. Nu mai există fabrici de încălţăminte româneşti, la fel şi fabricile de textile. Unele dintre ele şi-au făcut branduri proprii – Brainconf, Secuiana, Jolidon –, dar altele au intrat în declin“, spune Adrian Câzu, director de magazine în cadrul Benvenuti, unul dintre principalii jucători din industria de retail de încălţăminte.