Ce va face Le Pen cu naţionala de fotbal a Franţei

Pentru microbişti nu e, deloc, o informaţie nouă. Pentru cei care sunt pasionaţi de sporturi cu baloane mai puţin rotunde sau fără baloane, sunt suficiente cele două imagini de mai jos.

 

 

Aceasta este naţionala de fotbal a Franţei. Da, corectă observaţia, nu e plină de Laurent şi Sebastianne. Majoritatea jucătorilor au cel puţin un părinte care s-a născut într-o altă ţară decât Franţa. Categorică, cum se poziţionează în discursurile publice, Le Pen cum ar proceda cu naţionala Franţei? E doar o întrebare, un exerciţiu de imaginaţie, nu subiectul de dezbatere real. Dar, dacă v-aţi oferit deja un răspuns la această pseudo dilemă, să aruncăm o privire peste câteva cifre şi date statistice.

 

Potrivit datelor Eurostat, migranţii în UE au cele mai multe job-uri legate de alimentaţie, turism, curăţenie, activităţi casnice şi construcţii. Dacă nu ar fi existat acest fenomen al migraţiei, în 2019, spre exemplu, tot potrivit statisticii de la nivelul UE, populaţia întregii Uniuni s-ar fi redus cu o jumătate de milion de oameni. A fost anul în care s-au născut 4,2 milioane de copii şi în care au murit 4,7 milioane de oameni. Datele pentru 2020 mai arată o scădere a populaţiei cu 300 mii persoane: naşteri mai puţine decât decese şi o migraţie redusă semnificativ.

În 2020, în Ucraina nu era război. Cu toate acestea, ucrainienii au fost pe primul loc la numărul de permise de şedere solicitate pe teritoriul UE: 756.574. Pe locul doi sunt, în acelaşi an, cetăţenii din Maroc: 133.009 permise de şedere solicitate în UE. La numărul solicitărilor de azil topul este condus de sirieni în 2020: 63.600.

 

Sunt multe cifre. Deloc complicate. Cifre care spun o poveste a vremurilor noastre pe care o putem comprima printr-o expresie atât de banală: lumea se mişcă. Şi, în cele mai multe cazuri, deşi fiecare persoană o face pentru binele personal, ajunge să contribuie la un bine colectiv: forţă de muncă suficientă, naşteri în creştere, contribuţii la bugetul de stat, diversitate culturală. Evident, aceasta este partea plină a paharului. Integrarea într-o cultură nouă nu e un proces lin, iar Franţa ştie cum i-au ars periferiile tocmai pentru că a ignorat subiectul.

Acum că ne-am uitat pe aceste cifre pe care le putem interpreta, dar care nu pot fi contestate, să mai încercăm o a doua variantă de răspuns la întrebarea: ce va face Le Pen cu naţionala de fotbal a Franţei? Rămâne identic, s-a schimbat?

 

În fapt, întrebarea nu este despre doamna care se apropie foarte tare de preşedenţia Franţei. Schimbaţi numele cu Simion sau Salvini, cu Orban sau Şoşoacă. În loc de naţionala de fotbal a Franţei, gândiţi-vă la echipa de muncitori care v-au anvelopat blocul, la bonele care lucrează în nordul capitalei României, la angajaţii din bucătăria fast food-ului unde mai încălcaţi regulile dietei sănătoase. Şi lista rămâne deschisă. 

 

De ce vă rog să vă construiţi întrebările şi să vă daţi singuri răspunsul? Pentru că nimeni nu vi-l va oferi, în mod real. Da, politicienii din această zonă de extremă dreaptă vorbesc permanent despre migraţie, despre imigranţi şi felul în care ne diluăm ca naţii. Dar, nu scot un cuvânt când vine vorba de probleme reale şi soluţiile pe care le au. Din Statele Unite şi până în Republica Moldova, de ani de zile politicienii mainstream, politicienii cu experienţă, proveniţi din partide cu istorie în spate, au refuzat elegant să discute într-un mod aplicat subiectul. Au fluturat principii, fraze goale, dar niciodată nu au avut curajul să îşi exprime un punct de vedere bine structurat, bazat pe situaţii de viaţă identificate şi abordări propuse. N-au construit un argument solid, nu au arătat în nicio dezbatere electorală, realmente, ce se schimbă în viaţa noastră prin toată această mişcare de oameni dintr-un punct în altul al planetei. Iar noi, cetăţenii, ne-am mulţumit cu etichete pe care le-am aplicat pe politicieni: pro sau contra migraţiei. Şi... cam atât. Pentru milioane de români subiectul este unul cât se poate de personal.

 

De multă vreme au termopan acasă pentru că cel puţin unul dintre apropiaţii din familie a migrat. A devenit personal şi pentru antreprenorul român care nu mai dă anunţuri de angajare, ci lucrează cu firme de recrutare care aduc personal din străinătate. Despre lucrurile dure, care chiar ne afectează vieţile, dacă ne gândim retrospectiv, noi n-am discutat public niciodată. Şi când spun noi mă refer la noi cetăţenii şi ei politicienii. Nu e o discuţie atrăgătoare. E mult prea tehnică dacă nu depui un minim de efort, iar pentru politicieni e un subiect în care pot aluneca uşor şi să-şi frângă gâtul. 

 

Aşa că până stabilim ce va face Le Pen cu naţionala Franţei, să ne gândim ce ar face AUR cu un număr crescut de mandate în Parlament.