COMENTARIU Crenguţa Nicolae: Acum, dacă ştim că vaccinaţii sunt la fel de contagioşi, ce facem?

Evenimentul săptămânii a fost confirmarea de către Rochelle Walensky, directoarea Centrului pentru Prevenirea şi Combaterea Bolilor din SUA, a unui raport al instituţiei după care cei vaccinaţi, atunci când se infectează, pot răspândi la fel de uşor varianta Delta ca şi cei nevaccinaţi. Sigur că mulţi fani ai imunizării naturale au sărit în sus de bucurie, cu gândul că acum le vor da peste nas în sfârşit tuturor celor care îi fac „terorişti” sau „şoşoci” ori îi ameninţă cu restricţii la intrarea în mall. Doar că nu e cazul acum de niciun meci între vaccinaţi şi nevaccinaţi, ci de o cale de comunicare între o societate nu prea sănătoasă, cu multe persoane vulnerabile la formele grave de Covid-19, şi un guvern complet absorbit de apropiatele alegeri din partidele componente şi gata pregătit să arunce vina pe societate dacă noul val de infectări va da iarăşi peste cap sistemul sanitar.

Delta nu e mai mortală decât variantele dinaintea ei, ci doar se răspândeşte mai repede şi are o perioadă de incubaţie mai scurtă, iar vaccinurile nu feresc de infectare (ba mai mult, cercetătorii de la George Washington University School of Medicine au constatat că una din mutaţiile ei scade capacitatea de acţiune a anticorpilor produşi de vaccin, ceea ce explică o rată ceva mai mare de infectare în rândul persoanelor vaccinate), nici de transmiterea mai departe a virusului, nici nu elimină posibilitatea formelor grave de boală ori a deceselor, în schimb reduc considerabil numărul celor grav bolnavi şi al deceselor: e o ecuaţie cât se poate de simplu de înţeles.

Cea mai recentă cercetare a Public Health England pe tema eficienţei vaccinurilor contra formelor simptomatice de Covid-19 cu varianta Delta, publicată la jumătatea lui iulie, arată o eficienţă ceva mai mică decât contra variantei Alpha: 36% pentru Pfizer şi de 30% pentru AstraZeneca după prima doză, respectiv 88% pentru Pfizer şi 67% pentru AstraZeneca după a doua doză. În rest, mai toate cercetările arată că Moderna este asemănătoare la eficienţă cu Pfizer, iar o doză de Johnson & Johnson (Janssen) are cam aceeaşi eficienţă ca o singură doză de AstraZeneca – concluzii normale, ţinând cont de asemănările de tehnologie dintre vaccinurile bazate pe ARN mesager, respectiv cele cu vector viral.

Prin urmare, vaccinurile nu sunt nicidecum perfecte, ci o armă din arsenalul existent acum contra pandemiei. Numărul celor care vin la vaccinare cu prima doză va mai creşte probabil din nou pe măsură ce se va vedea mai clar că internările cu Covid-19 se accelerează şi că numărul deceselor e mai mare în rândul celor nevaccinaţi. Majoritatea celor veniţi să-şi facă injecţia nu vor mai crede că odată vaccinat poţi scăpa şi de mască, şi de distanţare fizică, ba mai şi ai drepturi în plus faţă de concetăţenii nevaccinaţi. Ci îşi vor da seama că niciuna dintre măsurile imaginate până acum contra pandemiei nu dă roade singură, dar cu cât cineva încearcă să asocieze mai multe, cu atât reuşeşte să se ferească mai bine de boală şi să-şi ferească mai departe familia şi prietenii.

Ştiind însă că vaccinurile nu sunt perfecte, guvernul României ar putea să se folosească în schimb de tot ce vede mai bun în experienţa altor state şi de cele mai noi cercetări apărute, în aşa fel încât să se lupte să protejeze populaţia, nu birocraţia din sistem ori ideea de a consuma cât mai multe doze din ce a apucat să cumpere. De pildă, absolut nimic nu împiedică autorităţile să schimbe peste noapte regulile şi să decidă prelungirea intervalului dintre cele două doze, după ce mai multe cercetări, ultima apărută chiar acum câteva zile, au arătat că imunitatea rezultată e mai bună dacă se lasă 8-10 săptămâni în loc de 3-4 între vaccinuri (3-4 săptămâni nu au fost niciodată intervalul optim pentru imunitatea ori siguranţa persoanelor vaccinate, ci doar cel mai mic interval propus anul trecut în teste de producătorii de vaccinuri, ca să poată lua autorizaţie cât mai repede).

La fel, nimic nu împiedică guvernul să aprobe în sfârşit vaccinarea heterologă, cu prima doză dintr-un vaccin şi a doua doză din altul (aşa cum s-a vaccinat Angela Merkel, de exemplu). Nu doar fiindcă imunitatea produsă astfel e mai solidă, ci şi pentru că aşa ar fi încurajaţi să accepte rapelul o mulţime de oameni care după o primă doză dintr-un anumit vaccin au avut reacţii urâte sau chiar au căpătat contraindicaţii pentru el. Şi nimic nu împiedică autorităţile să-i lase în pace şi să nu-i mai considere nevaccinaţi sau antivaxeri pe cei care nu mai vor să facă rapel după ce au avut înainte boala şi au primit apoi o singură doză de vaccin. Aşa cum de mult a constatat Franţa, pentru aceştia este suficientă o singură doză, întrucât ea funcţionează ca un rapel, cu rezultate chiar mai bune decât reuşesc două doze de vaccinare în cazul celor care n-au făcut niciodată boala.

Rigiditatea guvernului în cazurile de mai sus e o greşeală. Dar cea mai stupidă şi de neiertat greşeală ar fi ca guvernul să păstreze pe mai departe diferenţierea la intrarea în ţară între vaccinaţi şi nevaccinaţi. Această diferenţiere menită să încurajeze vaccinarea, premiindu-i pe cei care şi-au făcut ambele doze, ar trebui să fie înlocuită de teste şi de carantină pentru toţi călătorii, vaccinaţi sau nu, veniţi din zonele roşii şi galbene, respectiv de teste pentru cei veniţi din zonele verzi. A menţine pe mai departe privilegiile pentru călătorii vaccinaţi, în virtutea iluziei că ei nu se pot infecta şi nu pot infecta pe alţii, înseamnă a încuraja cu bună ştiinţă propagarea bolii în România.

Şi asta cu atât mai mult cu cât guvernul ştie că sunt destui români, în special, care intră în ţară cu teste şi certificate de vaccinare false, aşa cum a reclamat şeful DSP Iaşi. Anul trecut, în primăvară, primii s-au infectat locuitorii din judeţele cu aflux mare de români întorşi din străinătate, iar situaţia urmează să se repete acum într-un mod la fel de grotesc, ţinând cont de rata mică a vaccinării în mediul rural şi în multe din oraşele unde aceştia se întorc. Iar aici nu trebuie să se prefacă nimeni, din motive electorale şi economice legate de curtarea turiştilor din România şi a alegătorilor din diaspora, că nu pricepe ce înseamnă asta: mai multe infectări înseamnă mai mulţi pacienţi cu forme grave şi mai mulţi morţi.

În fine, a apărut la orizont doza a treia de vaccin. Deocamdată, Valeriu Gheorghiţă şi Comitetul de coordonare a vaccinării n-au marşat la teza Pfizer că ar trebui ca toată lumea să repete vaccinarea la fiecare 6 sau 12 luni; în România, a treia doză ar urma să fie dată numai persoanelor cu risc ridicat şi care nu au avut înainte Covid-19. Numai că acum ar fi ca aerul de necesară o informare oficială cât mai clară pe tema protecţiei asigurate de toate mecanismele imunitare, deci şi de celulele de memorie T şi B, tocmai pentru ca oamenii prea zeloşi ori prea speriaţi să nu înceapă să creadă că sunt pierduţi dacă nu capătă urgent a treia doză.

Studiul Medlife de la începutul lui iulie, cel care estima la 60% imunitatea colectivă, cita alte cercetări care arată că orice fel de infecţie cu Covid-19 protejează ulterior faţă de formele grave ale bolii, chiar dacă nivelul de anticorpi generat nu e foarte mare, iar răspunsul prin celule T este prezent după şase luni la toţi cei care au avut boala, chiar şi la cei asimptomatici. Comunicatorii guvernului au descurajat însă populaţia să-şi facă analize de anticorpi după vaccin, motivând că nu se cunoaşte titrul ideal pentru a neutraliza virusul (deşi chiar în studiul Medlife se vehiculează un titru de 3.950 AU/ml) şi repetând că infectarea naturală oricum nu produce destui anticorpi. Culmea e că pasivitatea guvernului faţă de ratarea ţintelor de vaccinare se explică tocmai prin faptul că guvernul ştie foarte bine cât de importantă e imunitatea dată de îmbolnăvire, pe care el însuşi a încurajat-o fără niciun scrupul pe parcursul valului precedent al pandemiei.