COMENTARIU Crenguţa Nicolae: De fapt, chiar trebuie să credem că nu există Covid

Mulţi se miră de ce guvernul nu pare să aibă nicio pârghie de a combate minciuni grosolane despre inexistenţa virusului sau stricarea genomului uman de la vaccin. Sau de ce miniştrii, preşedintele sau alţi fruntaşi ai puterii apar în public fără mască sau ţin demonstrativ congrese cu mii de oameni în spaţiu închis. În realitate, acest discurs şi acest comportament au susţinut de fapt politica liberalilor de a nu impune niciun fel de restricţii; aşa se poate lăuda acum premierul în exerciţiu Cîţu că România a avut cea mai mare creştere economică din UE. „În premieră, România a depăşit Ungaria la PIB pe cap de locuitor. Vestea bună este că va depăşi şi Polonia, aşa cum anunţă Banca Mondială”, a scris Florin Cîţu pe Facebook.

Această creştere economică suprarealistă, clădită pe cadavrele celor pieriţi din cauza Covid, are darul de a-i mobiliza în favoarea PNL nu doar pe darwiniştii obişnuiţi din societate, ci şi pe cei convinşi că pandemia nu există. La un moment dat, Florin Cîţu a făcut chiar obiectul unor comentarii laudative de pe site-urile aşa-numite conspiraţioniste, unde autorii ziceau că vor să-l dea jos duşmanii fiindcă refuză să se supună „globaliştilor” porniţi pe controlul popoarelor. Era pe când Cîţu rezista apelurilor de a recurge la carantină ca mijloc de combatere a pandemiei şi la certificatele verzi ca pârghie de accelerare a vaccinării.

Pe atunci, premierul părea că va urma exemplul Marii Britanii, unde strategia căpătase şi o denumire, „vaccine only” (vaccinul este singurul instrument contra pandemiei, iar în rest funcţionarea economiei nu trebuie stânjenită prin niciun fel de restricţii), în opoziţia cu strategia „vaccine plus” (pe lângă vaccin sunt impuse şi alte măsuri, distanţare socială, măşti, munca la domiciliu, certificate verzi), preferată în UE, în special în Franţa şi Italia. Ulterior însă, ritmul slab al vaccinării, înmulţirea infectărilor şi a deceselor l-au făcut pe Florin Cîţu să schimbe foaia şi să cadă în extrema cealaltă, ameninţând că inclusiv accesul în magazinele esenţiale va fi condiţionat de certificatele verzi şi că din structura certificatului va fi eliminată testarea, ceea ce ar fi fost un act evident de pedepsire a nevaccinaţilor.

În cele din urmă, ameninţarea lui Cîţu nu s-a împlinit, dar ea continuă să funcţioneze ca instrument de speriere a populaţiei nevaccinate, de data asta prin gura opozanţilor utili. „Oamenii nu mai sunt lăsaţi să intre într-un magazin să-şi ia o pâine”, tuna Diana Şoşoacă acum câteva seri. Senatoarea ar trebui să fie felicitată şi de Florin Cîţu, şi de Valeriu Gheorghiţă pentru silinţa pe care şi-o dă astfel să-i împingă indirect la vaccinare pe cei care o cred. Nu e prima oară când zgomotul făcut de opozanţii utili din parlament slujeşte de minune interesele guvernului, fie şi numai pentru că discreditează din capul locului orice discuţie raţională despre certificatele verzi şi în general despre toate politicile publice legate de pandemie.

Din perspectivă economică, o creştere rapidă a ritmului de vaccinare are legătură nu doar cu sănătatea publică şi cheltuielile de la buget pentru îngrijirea bolnavilor, ci şi cu ratingul României (de luni bune, ponderea vaccinaţilor în totalul populaţiei contează ca prim factor în absolut toate evaluările făcute de analişti şi bancheri despre şansele unei economii de a se redresa după pandemie) şi cu imaginea externă (România, alături de Bulgaria şi de ţările baltice, pătează imaginea UE de campion mondial al vaccinării şi primă putere globală care îşi revine după pandemie). De aici şi tonul distinct de umilitor al mai multor articole din presa vestică despre situaţia din România ultimelor săptămâni.

În rest însă, ţinând cont că de Covid mor în special cei vulnerabili şi vârstnici, o guvernare de dreapta preocupată de reducerea cheltuielilor publice nici n-are de ce să se întristeze prea tare dacă performanţa economică a ţării ar fi plătită cu câteva sute de decese zilnic. E adevărat, până la un punct, guvernul nici n-a avut de ales, atâta vreme cât finanţele ţării depind în primul rând de capitalul străin, care nu-şi doreşte restricţii. Când a ieşit scandalul cu decizia de închidere a şcolilor din care au ajuns să fie exceptate peste noapte şcolile private, ministrul Vîlceanu a explicat că „sunt câteva şcoli străine din Bucureşti, acolo trebuia să ţină puţin legătura încât să nu apară nemulţumiri”. Mai nou, după ce a intrat în vigoare regula cu accesul în malluri doar cu certificate verzi, lanţul Cora a anunţat că va permite accesul oricărui client în magazinele sale, cu sau fără certificat verde, avertizând voalat că altfel vor urma concedieri; este deci de aşteptat ca şi regula asta să se schimbe.

Reversul medaliei constă, pentru majoritatea cetăţenilor, într-o senzaţie tot mai accentuată de arbitrar, şi când e vorba de statistici, şi când e vorba de măsurile luate. La câteva sute de cazuri, armata defila pe străzi anul trecut; acum, la câteva zeci de mii, iniţial nu s-a întâmplat nimic, pentru ca apoi brusc să fie impuse certificatele verzi. Dar şi la ele urmează să se introducă derogări şi privilegii menite să-i scutească pe potentaţi (parlamentarii, cei din justiţie) şi să-i asuprească pe oamenii de rând (care riscă să nici nu se mai poată angaja fără vaccin). În perioada când ministrul Câmpeanu se încăpăţâna să ţină deschise şcolile în orice condiţii, apăruse pe net relatarea unei convorbiri la DSP unde funcţionarul nota că nu se cunoaşte sursa infectării, deşi cetăţeanul îi spunea clar că sursa e şcoala copilului. Un mort de Covid poate fi oricând înghesuit în statisticile cu decese de boli cardiovasculare sau pulmonare, ori de-a dreptul ignorat şi pus la socoteala oficială abia după luni de zile.

Această atmosferă de arbitrar persistent este ceea ce face ca toate discuţiile despre România cea lipsită de guvern stabil să pară şi ele la fel de suprarealiste cum e şi creşterea economică. După aproape doi ani de guvernare stabilă am văzut bilanţul: achiziţii publice arbitrare, amenzi mărite arbitrar, numiri de funcţionari publici pe criterii de rudenie, repartizări de bani pe criterii de partid. Acum, desemnarea lui Cioloş şi Ciucă doar spre a demonstra că nu se poate forma un nou cabinet e la fel de arbitrară, cum e şi insistenţa politicienilor de a se lupta să intre în nişte guverne existente doar pe hârtie.

Altminteri, e bine că guvernanţii nu citesc presa din Rusia, ca să poată lua de acolo şi alte idei pe gustul lor. Un ziar din Ekaterinburg (oraş unde acum oamenii se bat la propriu la cozile de la vaccinare, pentru că la 30 octombrie intră în vigoare certificatul verde) explica zilele trecute că la ei certificatele verzi n-au cum să aibă efect contra pandemiei, fiindcă o parte a pacienţilor care ajung la doctor cu simptome de Covid sunt evaluaţi ca bolnavi de viroze obişnuite, ca să nu îngroaşe statisticile cu cazuri. E drept, cei mai norocoşi pot căpăta până la urmă acolo tratament pe cale oficială, nu de pe piaţa neagră, aşa cum relata o pacientă diagnosticată iniţial cu viroză şi care abia la al doilea doctor a reuşit să primească reţeta corectă şi să-şi ia Koronavir – denumirea sub care se vinde la ei Favipiravir.