COMENTARIU Ioana Răduca: Totuşi, există modă green şi consum responsabil?

Din motive pe care le cunoaştem bine, poate chiar le ştiţi mai bine şi mai în amănunt decât mine, impactul pe care influencerii din Social Media în viaţa reală a ajuns subiect de mega dezbatere publică. În anumite colţuri ale www, discuţia a ajuns la faza pe principii. Ce valori şi principii trebuie să aibă o persoană pe care valul public o transformă în influencer şi ce anume trebuie să promoveze? Nu intru în detaliile discrepanţei majore observabile şi din sateliţii lui Musk între practică şi discurs la acest capitol, dar insist să ne uităm puţin la o fărâmă din acest conţinut. Partea de fashion şi beauty. După ore în şir de privit pe Tik Tok, Instagram şi YouTube constat că mulţi dintre cei care au zeci, sute de mii de urmăritori pe aceste canale fac periodic ceea ce numim foarte fancy – unboxing. Altfel spus, în faţa camerei desfac pachete imense cu haine, accesorii şi produse de beauty pe care le recenzează. Cantităţile de produse, puse laolaltă, sunt enorme. Şi nu o singiră dată m-am trezit că am şi eu musai nevoie de un produs pe care l-am văzut într-un astfel de video. Pe care, evident, după ce l-am comandat on-line, am constatat că îl mai aveam într-o altă formă sau de un alt brand, uitat printr-un raft... În fine, ce încerc să spun aici este că avalanşa de video-uri care te îndeamnă la consum este în acest imensă. Bine ai descoperit apa caldă, bine că au dat drumul la internet şi la tine în cartier!, o să-mi spuneţi. Corect. Doar că deschis NY Times şi văd că organizează mega ultra eveniment on-line, o dezbatere, pe tema: pot influencerii să convingă consumatorii să consume mai puţine produse? Şi de aici apare întrebarea. Dacă la nivel general discursul influencerilor este de a stimula dorinţe, cum ar putea aceeaşi oameni să fie convingători când transmit un mesaj perfect opus? Şi, de ce ar face asta?

Păi, să ne uităm puţin la cifre. Între 1975 şi 2018, producţia de textile pe cap de locuitor, la nivel global, a crescut de la 6 la 13 kilograme. În Statele Unite, un consumator cumpără în medie, anual, 66 articole de îmbrăcăminte, unul la fiecare 5,5 zile. E adevărat, şi în Europa, la fel ca în SUA, multe articole se cumpără pentru a le înlocui pe cele vechi, care de la prima întâlnire ccu maşina de spălat au nevoie de necrolog. Dar, unde se duc hainele... trecute când se duc? Păi, nu prea se reînhăinează sau cum s-o denumi revenirea la viaţă a produselor vestimentare. La nivel mondial, doar 20% din deşeurile textile sunt reciclate. Potrivit Stockholm Resilience Centre, 85% dintre gunoaiele aruncate pe plaje sunt textile. În plus, tratarea şi colorarea fibrelor din care se fabrică hainele noastre reprezintă una dintre principalele surse de poluare a apelor. 190 mii tone de microplastic ajung în oceane, anual, doar pe această filieră. Să simplificăm cifrele puţin. Când îţi cumperi în Europa o pereche de blue jeans, fabricaţi în Asia, ai poluat planeta cu 11,5 kilograme de dioxid de carbon. Cam cât ai fi poluat la un drum de 60 km cu maşina. Socoteala e făcută de Mistra, un grup de cercetare a mediului din ţările nordice.

Soluţii pentru a reduce poluarea cauzată de mult prea multele haine pe care le cumpărăm sunt multiple. Dar, acesta nu este un articol educativ pe acest subiect. E doar un semn de întrebare sau, altfel spus, un exerciţiu de sinceritate. La ce ne-am uita mai atent? La un video în care ni se flutură în faţă ceva frumos şi colorat sau la unul în care cu grafice meşteşugite în care ni se explică de ce e bine să trăim cu o bluză, dar de mai bună calitate, produsă local, decât cu 3 produse în condiţii improprii şi pe spinarea unora mai năpăstuiţi decât noi? Daţi răspunsul individual, sincer şi apoi mai gândiţi-vă o dată de unde vine discrepanţa asta mare între discursul public şi comportamentul real. Totuşi, există comportament responsabil? Desigur. Doar că încă nu e cool în afara unor bule. Mai discutăm la iarnă dacă devine mainstream.