COMENTARIU Lelia Munteanu: „A-l distruge pe celălalt ar însemna a ne distruge pe noi înşine”

Vorbeşti cu surse de la faţa locului, afli, îţi verifici informaţiile, încerci să reconstruieşti o realitate care se desfăşoară la 1001 mile marine de tine (dacă ai zbura în linie dreaptă), scoţi din raft istorii, memorii şi, când crezi că ai înţeles, tot mai aştepţi o voce de sus care să te confirme. Liderii marilor puteri sunt astăzi preponderant nişte manageri mărginiţi şi părtinitori. Aştepţi un semn de la Dumnezeu, dar El S-a săturat să-ţi tot repete cuantica Lui politică: observatorul modifică realitatea.

Astfel de gânduri mi-au trecut prin cap citind editorialul din 19 octombrie al lui Jacques Mordechai Attali (foto, alături de Emmanuel Macron, pe vremea când preşedintele era ministru al Economiei şi Attali îl consilia) - ”Penser vrai. Agir juste” (A gândi corect. A acţiona just).

Trec peste trimiterea la Algeria franceză (mi se pare, ca să rămân în stilistica elegantă a autorului, neinspirată). Există însă în text ceva preţios la care merită reflectat. Repet, Attali scria în urmă cu 24 de zile.  

“Astăzi, dacă israelienii răspund la barbarie cu barbarie, la groază cu groază, îşi vor pierde sufletul, aş spune chiar raţiunea lor de a fi, care este atât morală, cât şi istorică (…). Desigur, acest lucru este mai uşor de spus când nu ne aflăm la faţa locului, când nu avem membri ai familiei sau oameni dragi ucişi sau luaţi ostatici, ceea ce este cazul cu atât de mulţi israelieni şi palestinieni. Putem şi trebuie să înţelegem furia, furia, tristeţea şi indignarea israelienilor şi a multor altor oameni din întreaga lume faţă de actele abominabile ale Hamas. Putem şi trebuie să înţelegem de ce israelienii fac tot ce le stă în putere pentru a distruge această organizaţie teroristă. Putem şi trebuie să înţelegem, de asemenea, că fiecare civil palestinian care moare sau este rănit de o armă sau bombă israeliană, fiecare familie palestiniană care este alungată din casa ei pentru plăcerea coloniştilor nelegitimi nu este doar victima unei crime inacceptabile, care provoacă durere infinită celor dragi victimelor, dar că acest lucru ultragiază o mare parte a locuitorilor planetei; şi face parte din planul celor care vor să pună capăt sionismului”.

Ce-i de făcut? Să gândim corect, îndeamnă Attali. Iată cum. Recunoscând că:

“Israelul este o ţară recunoscută de Naţiunile Unite; o ţară legitimă, de trei mii de ani, în acest loc; o democraţie foarte avansată, purtând în ea cea mai veche moştenire a monoteismului, care este revendicată şi de cei care vor să-l anihileze.

Palestinienii sunt, de asemenea, aici de milenii şi au dreptul la un stat democratic, care respectă drepturile individuale ale tuturor, cu graniţe sigure şi recunoscute.

Acordurile Abraham vor rămâne o iluzie, atâta timp cât nu va exista pace între Israel şi Palestina”.

A acţiona cu justeţe înseamnă:

“A preveni bombardamentele fără discernământ şi atacurile barbare.

A scoate din joc teroristii, extremiştii, criminalii, corupţii şi cinicii din afaceri.

A nu răspândi şi folosi ştiri false pentru a ne entuziasma susţinătorii.

A uita mânia, a ierta crimele şi a imagina proiecte comune, care să implice toate ţările din regiune.

Acesta este poate unul dintre puţinele motive de speranţă în situaţia actuală: suntem suficient de aproape de prăpastie pentru ca oamenii de  bună credinţă din ambele părţi să înţeleagă, în sfârşit, că a-l distruge pe celălalt ar însemna a ne distruge pe noi înşine”.

Ieri, premierul Netanyahu l-a atacat mânios pe preşedintele Franţei, fiindcă îndrăznise să constate: “De facto, astăzi, civilii sunt bombardaţi de facto. Aceşti bebeluşi, aceste doamne, aceşti bătrâni sunt bombardaţi şi ucişi. Deci nu există niciun temei pentru asta şi nici legitimitate. Aşa că îndemnăm Israelul să se oprească”.

Prim ministrul israelian pare să ignore că astăzi Franţa - a cărei populaţie numără 600.000 de evrei şi 7.000.000 de musulmani – devine, cu sutele de atentate teroriste din ultimii ani, un al doilea Orient Mijlociu.