COMENTARIU Lelia Munteanu: Ayatollahul Khamenei – obligat să aleagă între două inconveniente

Nici Iranul şi proxy-urile sale, nici Israel şi susţinătorii săi, în primul rând Statele Unite, nu au interesul să se ajungă la un punct din care drumul de întoarcere nu mai poate fi controlat.

(Asasinarea lui Haniyeh a dovedit, dacă mai era nevoie, că Israelul are tehnologia şi iscusinţa de a executa lovituri chirurgicale. De ce nu şi-a exersat abilităţile şi în Gaza? Numărul morţilor se apropie înfricoşător de 40.000 (dintre care nu se ştie câţi combatanţi Hamas fiindcă, spre deosebire de civili au unde să se ascundă).

Reţinerea pe care au demonstrat-o în aprilie atât Iranul cât şi Israelul este foarte probabil să funcţioneze şi în orele/zilele următoare, când Iranul  trebuie să îşi aleagă răspunsul militar, să-şi calibreze „răzbunarea”, concept-cheie în „cartierul băieţilor răi” din Orientul Mijlociu.

Aeroportul Auckland reduce tarifele pentru pasageri după criticile organismului de supraveghere

Atac rusesc în Harkov, pentru a doua noapte la rând

Hizballah („Partidul lui Dumnezeu”, care a avut şi el o înmormântare în familie – creierul militar al secretarului-general Hassan Nasrallah) ar putea intensifica atacurile, dar sponsorii din Tehran le vor impune temperanţă.

Poate părea o imagine optimistă asupra viitorului apropiat, dar e cea mai pragmatic-raţională. Desigur, Liderul Suprem Khamenei (foto) e obligat să aleagă între două inconveninente – o încercare de care depinde conservarea propriei sale puteri.