COMENTARIU Lelia MUNTEANU - Bărbatul care şi-a îngropat gloria

De când iese public îmbrăcat ostentativ în negru l-am poreclit Cioclul.  Am căutat cuvântul în ivrit. Kavran (de la kever, care înseamnă mormânt). E primul vinovat de tot ce se petrece. E primul care ar trebui să poarte doliu pentru cei ucişi pe 7 octombrie şi după. Negrul nu simbolizează doliul în Israel (ruperea veşmintelor e simbolul).

Înţeleg mesajul pe care, îmbrăcându-se în negru, se străduieşte să îl transmită: sunt pe treabă, mi-am tras echipament de intervenţie, haine de scandal, bazaţi-vă pe mine. Nimeni nu-l mai crede. Nu mai poate ridica moralul unor cetăţeni care se simt trădaţi.   

Impresionant este că rezerviştii au răspuns la apel, venind de peste tot din ţară şi de pretutindeni din lume. În ciuda faptului că, la manifestaţiile de stradă, pentru prima oară în istoria ţării, şi-au pus întrebarea "Pentru cine ne sacrificăm?" Pentru un premier care modifică legile Justiţiei, ca să scape de puşcărie? Au venit toţi. Numai că, spre deosebire de Războiul de Yom Kippur, nu exista un plan să îi transporte, care de pe unde l-a găsit tragedia, iar depozitele erau goale.

Şi în 1973 a fost un moment religios, cel mai important din calendarul iudaic, zile când în Israel nu mişcă mai nimic. În 7 octombrie 2023 a fost Shabbatul de după Sukot (Sărbătoarea Corturilor) şi o zi înaintea sărbătorii de Simhat Tora (Bucuria Torei), toate zile libere. Au venit toţi cei chemaţi, au venit şi cei care n-au fost chemaţi (înrolarea a două mii de ultrareligioşi, scutiţi prin lege de efectuarea stagiului militar, e fără precedent). N-au venit fiii premierului: Yair (32 de ani) şi Avner (29 de ani). Cel de-al doilea, studios şi discret, neamestecat în politică, se află astăzi, din câte am înţeles, în Marea Britanie. Yair, în schimb e un fel propagandist feroce şi foarte slobod la gură al tatălui său. Motivul pentru care, după ce au început protestele în stradă, premierul l-a trimis pe Yair la Miami Beach să se răcorească. Şi nu l-a adus înapoi de urechi când a izbucnit războiul, să îl arate poporului şi să spună: "Ăsta e, îl ştiţi. Dacă îl trimit în linia întâi, se împuşcă în picior şi cine ştie ce drăcii i-ar mai trece prin cap. Dar îl repartizez la intendenţă, să servească patria numărând bocanci". Te descalifică iremediabil să-ţi ţii fiii la fereală, când eşti şi comandantul suprem al Armatei. 

Am scris sute de pagini despre Marele, în anumite momente Genialul Bibi. L-am criticat, în toate mandatele, pe cel mai longeviv prim ministru al Israelului, dar i-am recunoscut şi meritele pentru ţara lui. Nu mi-e uşor să constat că strategul de altădată a devenit un manipulator, iar  şansa Israelului este ca el să se retragă. E drept, i-ar urma vicepremierul Yariv Levin - o catastrofă (cel care a forţat "reforma" Justiţiei în Legislativ), un anti-palestinian activ. Dar ar exista şi posibilitatea ca, de urgenţă, telefonic, Knesset-ul să voteze un nou şef al Executivului, până  vor fi posibile alegeri anticipate. Un om integru, asupra căruia să nu planeze suspiciunea că acţionează în beneficiul său şi al familiei sale.  

E dureros să vezi cum un bărbat de talia politică a lui Netanyahu  sfârşeşte agăţându-se de putere, fără să-i pese că, în scufundarea lui morală, ar putea trage după sine o ţară întreagă.