Comentariu Lelia MUNTEANU: David şi Goliat - o legendă răsturnată de emoţia publică

Dar în Orientul Mijlociu nu e întuneric, acel întuneric profund care anunţă zorile, ci crespusculul neliniştitor de după asfinţit.

Imediat după atacul atroce al comandourilor teoriste ale Hamas, Statele Unite au anunţat că vor susţine Israelul moral, financiar şi logistic. Au făcut-o cu uluitoare promptitudine.

Un portavion, un crucişător şi patru distrugătoare s-au deplasat în estul Mediteranei. Numărul escadrilelor de avioane de luptă F-35, F-15, F-16 şi A-10 ale Forţelor Aeriene americane din regiune a sporit sensibil. În termeni militaro-politici, se cheamă asistenţă de securitate. Menirea acesteia este în principiu una de descurajare. Statele Unite se tem, pe bună dreptate, de deschiderea unui al doilea front din Liban, unde acţionează Hizballah, cu o forţă de foc net superioară Hamas (150.000 de rachete, între acestea şi cele cu rază de 300 de kilometri, compartiv cu care  ale Hamas par nişte pocnitori) şi un număr de combatanţi mai mare (în jur de 65.000, faţă de aproximativ 40.000).

Fără un autocontrol riguros, forţele americane masate în Mediterana pot escalada situaţia din zonă.

Tragedia de la spitalul al-Ahli, pe care propaganda Hamas (redubtabilă) a pus-o din secunda doi pe seama israelienilor, iar reţele de presă au diseminat-o fără discernământ, a stârnit în întreaga lume un val de simpatie fără precedent pentru palestinieni. Memoria scurtă a publicului (care a şters ziua de 7 octombrie), emoţia puternică au răsturnat legenda lui David şi Goliat. David a devenit în imaginarul colectiv Hamas, iar Goliat - Israelul şi puternicii săi susţinători. Doar că vremea intifadelor, a pietrelor a trecut demult. E prea târziu şi prea devreme să te adresezi omenirii, asemenea Apostolului Pavel (Saul din Tars): „Umblaţi în lumină, cât mai este lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul".