COMENTARIU Lelia Munteanu: Impietatea bibiştilor

 La ultima manifestaţie pro Bibi a fost atinsă o culme a ticăloşiei, în drumul spre ceea ce nu puţini comentatori se tem că ar putea fi un război civil.

O gaşcă de descreieraţi (15), bibişti cunoscuţi şi fanatici, au protestat în miez de noapte în faţa casei unei familii care şi-a pierdut un fiu în al doilea război din Liban. Vina bieţilor oameni e că sunt vecini cu reşedinţa premierului din Cesareea şi că le-a permis anti-bibiştilor să protesteze de pe acoperişul casei lor, chiar dacă membrii familiei nu participă activ la manifestaţii. Furioasă că îşi pun acoperişul la dispoziţia opoziţiei din stradă, o fiinţă cu megafon (apariţie permanentă la contramanifestaţii) a început să urle în miez de noapte că familia respectivă, chiar dacă şi-a îngropat un fiu în războaiele Israelului, nu are dreptul să sprijine protestele anti-Netanyahu şi, dacă în faţa casei prim ministrului nu e linişte, nici în faţa casei lor nu trebuie să fie linişte. Mitingistei cu megafon i s-a alăturat un scelerat, care a ţinut să sublienieze:  „Dumnezeu există, i-a plătit familiei cum se cuvine şi să dea Domnul să-i mai plătească o dată". (Familia mai are un fiu şi o fiică). Poliţia, chemată de ceilalţi vecini, a urmărit cu indiferenţă tot spectacolul şi a intervenit doar la final, de formă.

Afirmaţia bibistului şi inacţiunea poliţiei a umplut de revoltă opinia publică.

Cu întârziere ostentativă, premierul a comentat situaţia, dar sub semnătura partidului: „Făcând parte şi el dintr-o familie îndoliată (Netanyahu şi-a pierdut fratele, pe Yoni Netanyahu, în temerara acţiune Entebe, n.m.), prim ministrul condamnă astfel de manifestări, cum condamnă şi nerespectarea legii care interzice manifestaţiile la mai puţin de 300 de metri de locuinţe, lege care nu se respectă săptămânal, când se protestează în faţa reşedinţei sale" . Fiind aspru criticat pentru acest comunicat impios şi pentru faptul că n-a reacţionat personal, Regele Bibi a luat atitudine fermă la vreo 24 de ore pe o reţea de socializare.

În Israel, titlul de „Familie îndoliată", acordat oricărei familii care şi-a pierdut un membru în războaiele ţării, e ceva sacrosant. Era, cel puţin până acum.