COMENTARIU Lelia Munteanu: Papa Francisc, la întâlnirea cu liderii Congresului Evreiesc Mondial: „Nu înaintăm spre neant"

„Celor două comunităţi de credinţă ale noastre li se încredinţează misiunea  de a lucra pentru a face lumea mai frăţească, pentru a combate formele de inegalitate şi a promova mai multă dreptate, astfel încât pacea să nu rămână o promisiune pentru altă lume, ci să devină o realitate prezentă în lumea noastră", a spus preşedintele Lauder, adresându-se Papei.

În cuvântul său de răspuns, Suveranul Pontif a aşezat această întâlnire în  cadrele ei ţinând deja de o binecuvântată tradiţie: „Această vizită mărturiseşte şi întăreşte legăturile de prietenie care ne unesc: încă de la Conciliul al II-lea din Vatican, organizaţia voastră dialoghează cu Comisia pentru raporturile religioase cu ebraismul şi de mulţi ani organizează întâlniri de mare interes".

Apoi s-a adresat cu căldură oaspeţilor:

„Evrei şi catolici, avem în comun comori spirituale inestimabile. Mărturisim credinţa în Creatorul cerului şi al pământului, care nu numai că a dat origine omenirii, ci plăsmuieşte fiecare fiinţă umană după chipul şi asemănarea Sa. Credem că Atotputernicul n-a rămas distant de creaţia Sa, ci S-a revelat, nu comunicând doar cu unii, izolat, ci adresându-ni-Se nouă ca popor. Prin credinţă şi prin lectura Scripturilor transmise în tradiţiile noastre religioase, putem să intrăm în relaţie cu El, devenind colaboratori ai voinţei Sale proniatoare. Avem o perspectivă asemănătoare şi asupra lucrurilor finale, modelată de încrederea că pe drumul vieţii nu înaintăm spre neant, ci în întâmpinarea Celui Preaînalt care are grijă de noi, în întâmpinarea Celui care ne-a promis, la încheierea zilelor, o împărăţie veşnică de pace, unde se va termina tot ce ameninţă viaţa şi convieţuirea oamenilor. Lumea noastră e marcată de violenţă, de oprimare şi de exploatare, dar acestea nu au ultimul cuvânt. Promisiunea Celui Veşnic ne vorbeşte despre un viitor de mântuire, despre un Cer Nou şi despre un Pământ Nou, unde pacea şi bucuria vor avea sălaş stabil, unde moartea va fi alungată pentru totdeauna, unde El va şterge lacrimile de pe orice chip, unde nu va mai fi plânset, strigăt şi durere. Domnul va construi acest viitor, ba chiar El va fi viitorul nostru. Şi - cu toate că există idei diferite în ebraism şi în creştinism cu privire la modul în care va arăta această împlinire - promisiunea încurajatoare pe care o avem în comun rămâne. Ea alimentează speranţa noastră, dar nu mai puţin angajarea noastră, pentru ca lumea în care locuim şi istoria pe care o trăim să oglindească prezenţa Celui care ne-a chemat să fim adoratorii săi şi păzitori ai fraţilor noştri.

(...) Astăzi, fraţi şi surori, în multe zone ale lumii pacea este ameninţată. Să recunoaştem împreună că războiul, fiecare război, este mereu, oricum şi peste tot, o înfrângere pentru toată omenirea! Mă gândesc la cel din Ucraina, un război mare şi sacrileg, care ameninţă evrei şi creştini în acelaşi mod, privându-i de afectele lor, de casele lor, de bunurile lor, de însăşi viaţa lor! Numai în voinţa serioasă de a ne apropia unii de alţii şi în dialogul fratern este posibilă pregătirea terenului păcii. Ca evrei şi creştini, să încercăm să facem tot ceea ce este omeneşte posibil pentru a opri războiul şi a deschide căi de pace.

Dragi prieteni, mulţumesc din inimă pentru această vizită. Cel Preaînalt, care are <proiecte de pace şi nu de nenorocire>, să binecuvânteze operele voastre bune. El să vă însoţească pe drum şi să vă conducă împreună pe calea păcii. Shalom!".

Ar fi de amintit doar că, pe 17 ianuarie 2016, în duminica în care a păşit în marea Sinagogă din Roma (pe urmele lui Ioan Paul al II-lea, care o făcuse cu 30 de ani mai devreme, şi ale lui Benedict al XVI/lea, din ianuarie 2010), Papa Francisc s-a adresat evreilor cu tulburătorul apelativ „Iubiţi fraţi mai mari". Animat de convingerea exprimată ieri că suntem fiii aceluiaşi Tată şi că, fiecare pe calea sa, nu ne-a creat ca să ne îndrepte spre neant.