COMENTARIU Lelia Munteanu: Plănuita ofensivă a Israelului în Rafah – „criminală şi inutilă"

Încă de la jumătatea lui noiembrie anul trecut, un fost ambasador al Israelului la ONU, actualmente parlamentar al Puterii, Danny Danon, şi un fost director-adjunct al Mossad, actualmente parlamentar al Opoziţiei, Ram Ben-Barak, au scris în tandem un articol în The Wall Street Journal, intitulat „Occidentul ar trebui să primească refugiaţii din Gaza". Lansau încă de pe atunci, ca... soluţie umanitară, emigrarea... voluntară a palestinienilor din Gaza. Le ţinea isonul sinistrul Bezalel Smotrich, lider al unuia dintre partidele din coaliţia aflată la guvernare: „o zonă mică, precum Fâşia Gaza, fără resurse naturale şi surse independente de trai, nu are nicio şansă să existe independent, economic şi politic într-o densitate atât de mare, pentru o perioadă lungă de timp. Primirea refugiaţilor de către ţările lumii care urmăresc cu adevărat interesul lor, cu sprijinul şi asistenţa financiară generoasă a comunităţii internaţionale şi în conformitate cu statul Israel, este singura soluţie care va pune capăt suferinţei şi durerii, a evreilor şi a arabilor deopotrivă. Israelul nu va mai putea accepta existenţa unei entităţi independente în Gaza".

Anunţata ofensivă terestră în Rafah, despre care Netanyahu ar vrea să credem că îi va oferi „victoria totală" asupra Hamas, ar fi „criminală şi inutilă" cum foarte corect o defineşte un mare evreu, Jacques Mardochai Attali.

Astăzi, Rafah cel mai sudic oraş al Gazei, situat la graniţa cu Egiptul, e împânzit de corturi care adăpostesc aproximativ 1.4 milioane de oameni. (Înainte de 7 octombrie oraşul era considerat dens populat – aproape 200.000 de locuitori într-un spaţiu de 64 kilometri pătraţi). Dacă comandantul Armatei, prim-ministrul Netanyahu, consideră că acolo e fieful Hamas – după ce ne-a încredinţat că e în nordul Gazei şi apoi în centru, de ce n-a început din Rafah războiul fără strategie de eliminare a Hamas, înainte de a masa acolo mai mult de jumătate din populaţia totală a Gazei? Oamenii nu mai au unde se refugia de acolo decât în mare sau în pustiul Sinai. (Pentru că în Occidentul indicat de Danon, Ben-Barak şi Smotrich nu vor ajunge).

Din pricina unui singur om, Yahya Sinwar (coordonatorul atacului barbar din 7 octombrie), care se presupune că s-ar afla în tunelurile din zonă, poate Israelul să declanşeze un dezastru de proporţii biblice?
Are dreptate Attali: „ Strategia corectă ar fi trebuit să fie cea folosită de liderii israelieni mai bine inspiraţi după masacrul de la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 – să-i vizeze, pe rând, pe toţi autorii acestor crime. Este nevoie de încetare urgentă a focului! Bombardarea Rafah ar fi criminală şi inutilă. Odată stabilit că armele vor tăcea, oamenii cinstiţi şi cu determinare din ambele părţi vor putea sta în jurul mesei, capabili să înţeleagă că niciunul nu are interes în dispariţia celuilalt şi că viitorul regiunii poate fi magnific, dacă toată lumea face concesii. Iar dacă nebunia lor criminală şi vindicativă nu poate fi oprită, atunci comunitatea internaţională - sau mai degrabă cea mai înţeleaptă dintre puterile regionale şi mondiale - va trebui să le-o impună".

"Cea mai înţeleaptă dintre puterile mondiale", Statele Unite, şi-a exprimat în câteva rânduri îngrijorarea în legătură cu plănuita ofensivă  în Rafah - anticipând un al doilea pas, extrem de periculos în relaţia cu Egiptul, de când, la sfârşitul lui decembrie, prim-ministrul Israelului a pronunţat întâia oară numele Coridorului Philadelphia (fâşia-tampon lungă de 14 kilometri şi lată de 100 de metri, situate de-a lungul frontierei dintre Gaza şi Egipt). Coridorul este o zonă demilitarizată (conform Acordurilor din 1978, de la Camp David), Egiptul exercitând  "controlul deplin" asupra acestuia din 2005. Netanyahu doreşte, evident să preia controlul Coridorului, punând în pericol tratatul de pace dintre Ierusalim şi Cairo, de la a cărui semnare, luna aceasta se împlineasc 45 de ani.