Mi-a sunat în cap toată ziua muzică pentatonică. Din ea s-au închegat câteva cugetări din Analectele lui Confucius.
Confucianismul nu e o religie, ci o etică, Maestrul Kong nu e un profet. El a trăit într-un pliu al Epocii Regatelor Războinice – secolul VI, înainte de Hristos.
Acest Confucius n-a prins România Educată a marelui Iohannis. S-ar fi lăsat de cugetat.
„Maestrul spune: În cei ce nu-şi respectă cuvântul nu ştiu dacă poţi să te încrezi. E ca şi cum carul cu boi nu ar avea cuiul de la jug, iar căruţa cu cai pe cel de la hulube. Ai mai putea astfel înainta? (…).
Maestrul spune: Cel ce are un regat sau un domeniu de stăpânit nu se preocupă de sărăcie, ci de nedreptate. Nu-i pasă de cât popor are, ci de câtă Omenie domneşte. Şi pe drept cuvânt, căci dacă e dreptate pentru toţi, nu se mai ajunge la sărăcie (…).
Ran Qiu întreabă: Când regatul are popor numeros ce trebuie făcut?
Maestrul: Să-l faci să se îmbogăţească.
Ran Qiu: Odată îmbogăţit, ce mai e de isprăvit?
Maestrul: Să-l înveţi, să-l faci instruit (…)”.