COMENTARIU Lelia Munteanu: „Toate s-au scumpit, numai oamenii s-au ieftinit”

Paisie e cel care a observat, la vremea lui, cu premonitorie amărăciune: „Toate s-au scumpit, numai oamenii s-au ieftinit”.Una dintre parabolele sale, adânci şi actuale, sună aşa:

Un om se trezeşte dis-de-dimineaţă şi se îndreaptă spre locul în care îşi câştigă pâinea cea de toate zilele. Drumul lui se întretaie cu al unui cartofor ce se întoarce spre casă, după o noapte în care a pierdut tot. „Încotro s-o fi îndreptând, atât de grăbit, omul acesta?”, se întreabă împătimitul jocului de cărţi. „Cred că se duce la tripoul din apropiere”, îşi spune.

Mai departe, îl vede un creştin: „Ce om pios! Se grăbeşte să prindă utrenia”.

Îi taie calea un hoţ. Privindu-l pe omul nostru, îşi zice: „O fi având vreun pont şi se grăbeşte să dea lovitura cât încă lumea mai doarme”.
Fiecare, a conchis cuviosul Paisie, „judecă lucurile potrivit cu starea lui duhovnicească. Dacă cel din faţa ta are gândul stricat, înseamnă că şi inima lui e stricată. Chiar aur dacă i-ai da să prelucreze, îl va preface tot în gloanţe, desigur tot de aur, ca să ucidă”.