COMENTARIU Lelia Munteanu: Un ochi care vede, o ureche care aude şi o mână care scrie

Yom Kippur (Ziua Iertării), cel mai sfânt moment în calendarul iudaic, începe în seara aceasta cu declaraţia-rugăciune Kol Nidre (Toate Jurămintele) şi se încheie mâine seară, când se vor aprinde primele stele pe cer.

Cele zece zile de penitenţă, Zilele Înfricoşate, câte au trecut de la Rosh Hashana (Anul Nou), se încheie acum.

De astăzi de la apusul soarelui până mâine la apusul soarelui, credincioşii, după ce îşi fac un sever proces de conştiinţă, îi cer iertare lui Dumnezeu.

Dar, dacă mai întâi nu ceri iertare oamenilor cărora le-ai greşit, Dumnezeu n-are nici o putere să te ierte - iată frumuseţea acestei zile.

Abia după ce eşti iertat şi ierţi, la rându-ţi, greşiţilor tăi, poţi avea siguranţa că eşti înscris în Cartea Vieţii (Sefer ha-Haim), "registrul" aflat în ceruri care cuprinde faptele fiecăruia săvârşite în anul care s-a încheiat (5783 de la Facerea Lumii). Registrul e deschis şi în 5784, iar mâna scrie.

Aşa cum obişnuia să spună rabbi Yehuda Prinţul: „(...) deasupra ta – un ochi care vede, o ureche care aude şi o carte în care sunt consemnate toate lucrările tale".

Talmudul ne-a în faţă o oglindă: „Defectele oamenilor sunt ca un munte. Le escaladează fiecare pe ale sale, iar de acolo, de sus, nu le vede decât pe ale altora...". Dacă am înţeles, pace nouă. Pace aproapelui şi celui de departe. Cu pace să ne întoarcem în inimile noastre. 

Ascultaţi ce povesteşte violoncelul (e instrumentul care se apropie, patetic, de vocea omenească):