COMENTARIU Lelia Munteanu: Va „testa” Iranul scutul de la Deveselu? Doar în mintea geostrategilor gogomani de pe Dâmboviţa

Orientul Mijlociu e o uzină de zvonuri. Îţi trebuie timp să le verifici încrucişat şi să le despoi de retorica stufoasă. Iranul nu face excepţie, dimpotrivă. Declaraţiile belicoase care au speriat lumea sunt baloane de săpun. Omenirea poate să se opreasă din sughiţ - sintagma cea mai căutată pe google în ultimele două zile a fost „al treilea război mondial”.

Asasinarea lui Qassem Suleimani a lovit regimul ayatollahilor direct în inimă şi poate fi asimilată unei declaraţii de război. Congresul American are dreptate să se agite, un astfel de demers nu putea fi făcut fără aprobarea acestuia. Suleimani n-a fost nici Usama bin Laden, liderul al-Qaeda, nici Abū Bakr al-Baghdadi, liderul autointitulatului Stat Islamic. A fost un actor statal, o legendă pentru trupele sale de elită. Avea mâinile pătate de sângele care, în ultimii zeci de ani a curs în Liban, Siria, Irak, Yemen – adică pretutindeni unde iranienii şi-au extins influenţa. „Teroristul” a repurtat şi succese decisive în înfruntarea cu  terorismul (autotintitulatul Stat Islamic a avut în el un duşman redutabil).

Cui foloseşte asasinarea lui Suleimani? În nici un caz Americii lui Trump, care n-are nici o strategie în Orientul Mijlociu. Propagandistic, îi foloseşte lui Netanyahu – ameninţarea Iranului a fost totdeauna pentru premierul israelian o redutabilă armă electorală.

Poate părea paradoxal, dar asasinarea lui Suleimani serveşte leadershipului de la Teheran. Confruntaţi cu nemulţumirea populaţiei, cu cronicizarea protestelor de stradă, singurul argument al ayatollahilor e unitatea în faţa duşmanului comun. Resuscitarea naţionalismului persan e asul din mâneca Liderului Suprem.

Iranul nu va porni un război cu Statele Unite, nici cu Israelul (ceea ce ar însemna tot un război cu Statele Unite). Cu saudiţii duc deja de aproape cinci ani un război de proximitate (de partea huthiţilor). Vor lovi însă punctual, cum au făcut-o şi până acum, ţintind obiective şi interese americane, israeliene şi saudite în Orientul Mijlociu.

Dinspre partea sa, preşedintele Trump încearcă lovituri de imagine. Aflat în campanie electorală, îşi fidelizează electoratul pro-Israel (evrei şi evanghelişti). Însă, aşa cum ne-a învăţat că gândeşte, nu-şi va permite să piardă bani şi vieţi în Orientul Mijlociu, deloc interesant pentru votantul american mediu standard.

Cât despre teama indusă pe la noi prin părţile noastre, că Iranul va lovi în partenerii strategicii ai Statelor Unite şi că va „testa” scutul de la Deveselu, e doar una dintre gogomăniile geostrategilor de pe Dâmboviţa.