COMENTARIU Marius Oprea: Mitul ”gazului românesc” din Marea Neagră

Cînd s-a votat ”noua Lege off-shore” din România, s-a spus că, indiferent dacă legea e bună sau proastă, e bine că s-a ieşit dintr-un blocaj şi că avem, în fine, cadrul legal pentru exploatarea gazului din Marea Neagră. Cadrul există acum, dar discuţia asupra legii, dacă e bună sau nu, n-a mai avut loc.

Pentru că e o lege proastă, cum ai întoarce-o: din dorinţa de a ”rezolva problema”, guvernul şi Parlamentul au trecut legea off-shore într-un consens aproape unanim (a votat-o şi USR-ul, cei ce s-au opus fiind deputaţii AUR şi cîţiva de la minorităţile naţionale). Deşi statul român a pierdut astfel orice control, pe termen mediu şi lung, asupra unei rezerve care nu-i mai aduce niciun beneficiu de preţ sau aprovizionare, ci doar venituri din taxe şi impozite, ca la oricare altă activitate comercială de pe teritoriul României. Şi-atît. Astfel încît ”gazul românesc din Marea Neagră” e o poveste frumoasă, de adormit alegătorii. Un alt ”fonflleu”, marca Virgil Popescu.

Gazul din Marea Neagră e ca o ”gură de oxigen” în actuala criză a resurselor, dar o ”gură de oxigen” de care România are parte în rînd cu toţi – deşi e vorba de o resursă naturală care, teoretic, îi aparţine. Pînă la votarea legii în Parlament, în 18 mai 2022, după care aceasta ”a plecat” la promulgare (moment în care pixul prezidenţial n-a avut nicio ezitare), gazul mai era românesc. De atunci încoace, e ”globalist”. Pentru că gazul din platforma Mării Negre care aparţine României va fi tranzacţionat de firma Black Sea Oil & Gas pe piaţa internaţională, de unde noi îl cumpărăm ca oricare client.

Noua lege off-shore arată clar că investitorii în exploatarea gazului sau petrolului care aparţine României în Marea Neagră ”au dreptul de a comercializa în mod liber hidrocarburile produse din perimetrele petroliere respective, la preţurile şi în cantităţile determinate de către aceştia, în acord cu legislatia naţională, precum şi cu principiile Uniunii Europene de piaţă liberă”. ”Legislaţia naţională” priveşte numai impozitarea activităţii comerciale care are loc, cu ocazia vînzării resurselor României de către ”exploatatorii” ei, pe piaţă.

Noua lege, prea puţjn spre deloc discutată în spaţiul public mai spune şi că investitorii în exploatarea gazului românesc din Marea Neagră  ”nu pot face obiectul unor restrictii referitoare la preţ, comercializare, ofertare şi/sau vînzare a hidrocarburilor, după data de 31 decembrie 2022”, situaţie care nu poate fi modificată, pentru că legea prevede că dreptul investitorilor de a vinde tot ce obţin li se acordă ”pe toată durata derulării acordurilor petroliere” de exploatare a acestor resurse. S-a vorbit mult de excepţia care e prevăzută în lege şi care vorbeşte de o ”situaţie de criză energetică sau de distorsiune a aprovizionării cu gaze naturale a României”, în care Guvernul, ”prin Hotărîre de Guvern, la propunerea Ministerului Energiei”, poate lua ”măsuri de vînzare cu prioritate în România, a cantităţilor de gaze naturale” extrase din Marea Neagră. Dar, cum se poate realiza această intervenţie pe o piaţă eminamente liberă, căreia îi e destinată resursa exploatată din România, nu s-a mai precizat – ceea ce face prevederea inaplicabilă.

Nici taxele şi impozitele aferente exploatării resurselor României nu se vor schimba, pe toată durata acordurilor, în favoarea sau defavoarea investitorilor. Ele sînt acum ”în favoarea” lor: limita deducerilor din totalul impozitului pe veniturile suplimentare a crescut de la 30 la 40% şi a fost eliminată obligaţia de a vinde 50% din producţia de gaz pe piaţa internă din România. Gazul din Marea Neagră merge, deci, în totaltate ”la export”. În vechea legislaţie mai exista obligaţia investitorilor să achiziţioneze măcar un sfert din ”bunuri şi servicii” de la operatori economici din România. Aceste prevederi nu au mai fost incluse în lege.

Discursul politic e cu totul altul. În 14 ianuarie 2022, ministrul Virgil Popescu acorda un interviu la Reuters, în care a spus că, după aşteptata modificare a legii off-shore, producătorii vor fi obligaţi să păstreze 40% din producţia de gaze în România. Pînă în mai, cînd legea s-a votat, a uitat de această ”pretenţie”. Pe 22 martie, acelaşi ministru de neclintit din toate guvernele lui Iohannis posta pe pagina lui de facebook: ”România va avea gaze şi din alte surse iarna viitoare, inclusiv din Marea Neagră. Exploatarea gazelor din Marea Neagră a început deja, de către cei de la compania Black Sea Oil&Gas. Se fac deja teste, pentru a introduce prima moleculă de gaz în sistemul national de transport. Începînd cu anul acesta, vom avea un milliard de metri cubi de gaze în plus”.

N-am avut parte decît de tot atîtea minciuni, înşirate cît a ţinut primăvara şi vara. Pe 26 iunie 2022, cînd s-a deschis propriu-zis exploatarea resurselor de gaze din platforma românească a Mării Negre, ministrul Popescu declara la fel de pompieristic: ”România face un pas decisiv pentru garantarea securităţii energetice, într-un moment de cotitură şi în contextul în care Europa şi pieţele mondiale iau măsuri rapide pentru a-şi aproviziona cetăţenii şi economiile cu energie. Faptul că acest proiect va genera un miliard de metri cubi de gaze naturale pe an, înseamnă că vom ajunge să asigurăm 90% din necesarul de consum al României. Reprezintă un salt remarcabil şi dovedeşte capacitatea României de a găsi noi resurse şi soluţii, într-o perioadă în care furnizarea de gaze naturale la nivel mondial este ameninţată de războiul din Ucraina. Felicit compania Black Sea Oil&Gas pentru acest proiect de succes, un adevărat deschizător de drumuri pentru viitoarele investiţii în platoul continental al Mării Negre, care aparţine României”.

De fapt, niciun metru cub de gaz din cel care ”aparţine Românei” nu ne e dat pe gratis: îl cumpărărm de pe piaţă, ca orice alt client, fără nicio favoare în plus. Restul e politică, o imensă minciună, care ambalează legenda ”gazului românesc” din Marea Neagră. Astfel încît, la întrebarea legitimă şi diversificată, ”cine cîştigă de pe urma resurselor, dacă vom avea independenţă energetică, dacă va scădea preţul gazelor pentru consumatorii români?”, răspunsul este multiplu. Cîştigă firma care-l exploatează şi vinde. Independenţa energetică a României e numai un mit. Pentru consumatorii români, preţul gazului va scădea numai atunci cînd va scădea pentru toată lumea, pentru că gazul românesc nu mai există. Există un ministru, parcă veşnic pe această lume, precum prostia şi trădarea: Virgil Popescu.