COMENTARIU Marius Oprea / România a cheltuit un miliard, ca să piardă alţi 25, iar Iohannis dă la pace cu Austria

Aflat la Bruxelles, preşedintele Iohannis a fost categoric, în stilul său: ” Acest moment poate fi tratat într-o singură cheie, cu diplomaţie. Orice altceva este exclus. Am auzit în ultimele zile opinii, sfaturi. Nu va exista un boicot la adresa Austriei din partea statului român. Aşa ceva este exclus". Nu va exista nici o plasare pe agenda discuţiilor de la nivelul european cel mai înalt o reluare a temei Schengen: mergem după calendarul obişnuit. Nici nu dăm Austria în judecată, a mai spus preşedintele. Cu alte cuvinte, în mod ”diplomatic”, nu facem nimic.

Era previzibil. Preşedintele a acţionat, din nou, mai degrabă ca un vienez, decît ca un cetăţean român.

În această situaţie, Lucian Bode chiar pare o lumină în întuneric, un ”român adevărat”, deşi cred că el doar s-a săturat să-i fie puse în cîrcă eşecurile ”diplomaţiei” prezidenţiale, care ne-au făcut să aruncăm banii pe geam: n-a avut niciun rezultat, după cum am văzut cu toţii şi e greu de crezut că, odată ce jena occidentală faţă de votul dat de Austria se va stinge treptat, ”diplomaţia” din ”poziţia ghiocel” şi tăcerile prezidenţiale lungi ne vor aduce în aceeaşi situaţie, ca acum: la mîna oricărui nemulţumit, că n-a prins un contract în România.

Întrebarea e nu unde a fost preşedintele României, pînă la votul Austriei, că ştim: de pe terenul de golf al prietenului său, Werner Keul de la Ciugud, la festivalul Haferland, al celuilalt prieten, Michael Schimdt, fostul mare boss de la Automobile Bavaria, căsătorit cu sora lui Renato Usatîi, oligarhul putinist ruso-moldovean. Mai recent, şi la Festivalul şi Tîrgul de Crăciun din oraşul unde Iohannis a fost primar, care au fost organizate an de an prin încredinţare directă, de către firma ”Events for Tourism”, aparţinînd finului său, Andreas Huber, consul onorific al Austriei la Sibiu Numai lume bună şi o companie care, într-adevăr, avea argumente să-l îndemne să ”dea la pace” cu austriecii, chiar cînd prin veto-ul lor nejustificat, aceştia ne-au jefuit mai abitir decît a făcut şi o face OMW-ul cu Petrom-ul.

Austria e o ţară mică, dar cu tupeu mare. Poate puţini îşi mai aduc aminte, dar austriecii nu s-au opus numai intrării României şi Bulgariei în Schengen, păstrînd astfel tranzitul mărfurilor pe uscat dinspre şi în Ucraina sub ”cortina de catifea” a unor vămi artificiale, după cum au dovedit-o rapoartele Frontex. Dar Austria s-a opus iniţial şi deconectării Rusiei de la sistemul bancar Swift. Şi numai presiunile euorpene ferme (căci în cazul României au fost mai degrabă de circumstanţă, cum s-a văzut în cazul liderul popularilor europeni Mafred Weber, care la o zi după ”indignare” i-a dat dreptate cancelarului Austriei, Nehammer), austriecii au cedat în cele din urmă şi au acceptat să aplice sancţionarea drastică a Moscovei.

Să nu ne întrebăm de ce: filiala europeană a Siberbak, gigantul concern financiar rus e la Viena. De asemenea, în Viena se află ramuri ale Lukoil, Gazprom şi Sibur. Mai mulţi oligarhi ruşi au investit, de asemenea, foarte mult în proprietăţi austriece. Şi, ca să vorbim de banca austriacă Raiffeisen Bank, cea de-a doua mare bancă din Austria, aceasta şi a realizat în anul 2021 nu mai puţin de 35% din profiturile sale în Rusia.

Era cazul ca preşedintele Iohannis să fie ”diplomat”? E decizia lui, a unui preşedinte care n-a făcut nimic pînă acum, şi cînd era ceva de făcut, adică acum, a ales să facă tot nimic. Dar acest nou ”nimic” înseamnă că, de-acum, ruta pe axa Moscova-Viena face escală la Sibiu.