COMENTARIU Marius Oprea / Să te împotriveşti lui Iohannis în PNL, a devenit ca păcatul în post. Acum e valabil şi pentru Ciucă

Pot spune că ştiu ”dinăuntru” cum funcţionează discuţiile interne, la PNL. Am fost, pe vremuri, părtaş la ele şi ştiu că, indiferent de cine a condus partidul şi cît de obedientă a fost linia urmată la indicaţia lui Zeus de la Cotroceni, în interior n-au lipsit niciodată expresii colorate şi certuri uneori pătimaşe, între fruntaşii liberali. Fac parte din peisaj, e singurul element care a supravieţuit din ”democraţia internă” de odinioară, cînd criticile puteau uneori schimba agenda conducerii. Ceea ce, acum, Doamne fereşte să se mai întîmple. Ceea ce spune Alina Gorghiu, după publicarea stenogramelor de la PNL cu privire la discuţia pe majorarea pensiilor, nu face excepţie. E ca şi cum Alina Gorghiu ar fi urmat sfatul recent dat de Înaltul Teodosie, cu privire la femeia care e silită de bărbat să încalce postul. Femeie care e îndemnată de înaltul ierarh să găsească o modalitate de a se supune totuşi soţului, pentru că o creştină ”trebuie să fie o femeie supusă”.

Alina Gorghiu e o bună creştină, cînd vine vorba de dispoziţiile şefului de partid. Şi, din pasională cum o ştiam, cînd era pe ”cai mari” cu Cîţu pe post de marionetă personală a ei şi a lui Lucian Isar la conducerea liberalilor, acum, tot ea a devenit cea mai bună pildă a smereniei de partid, care domneşte la PNL din 2014 încoace, de cînd Klaus Iohannis a luat puterea în partid, spre a planta în vîrful săgeţii liberale bucheţelul de trandafiri ai PSD-ului.  

Aşa că nu m-au mirat reacţiile doamnei Gorghiu, pe care o cunosc foarte bine de la mijlocul anilor 2000, cînd era o tînără, care alerga de colo-colo şi se băga în sufletele oamenilor, animată de dorinţa de a asculta ordinele şefilor de partid şi a le ghici dorinţele; pe unii, a reuşit să-i prostească, pînă au pus-o pe liste. Acum, după scurtul ei intermezzo la conducerea partidului, fie direct şi încheiat printr-un fiasco electoral, fie indirect şi încheiat prin eşecul penibil şi colectiv al ”echipei cîştigătoare” care a pus în practică voinţa Cotroceniului, de debarcare a lui Orban, Alina Gorghiu a ajuns din nou aceeaşi persoană ascultătoare: listele partidului se scurtează vădit şi proporţional, nu numai cu ”uzura guvernării”, dar mai ales cu obedienţa faţă de Iohannis. Instinctiv, preşedinta interimară a Senatului simte că această cale e, pe termen lung, sinucigaşă pentru partid. Dar, să te împotriveşti lui Iohannis în PNL, e ca păcatul în post. Aşa că Alina Ghorghiu iese şi mai spune şi că între PNL şi PSD nu există disensiuni, în vreme ce Marcel Ciolacu îi toacă şi şantajează pe liberali în voie.

Între patru pereţi femeia protestează, însă pînă la urmă face voia ”bărbatului de stat”. Vine şi spune că ”nu m-am contrazis cu premierul. Nu se pune problema de o mărire doar cu 6,1%” a pensiilor”, deşi stenogramele publicate o contrazic vădit, sau arată că ”s-au spus mai multe lucruri pentru că ne-am dorit ca această discuţie să ducă spre un punct de vedere pe care PNL să îl aibă în coaliţie, astfel încât să-i convingem şi pe colegii noştri că pensiile trebuie mărite într-un procent cât mai mare”. Altfel, a fost o ceartă în toată regula, în care a răbufnit şi purtătorul de cuvînt  al partidului, Ionul Stroe: ”Ce sînt? Papagal? De două luni spun la TV 15%!”

Că sînt tensiuni şi ceartă în partid e, însă, evident: fie din cauza scandalului cu ”pensiile militare”, pe care Comisia Europeană le socoteşte ”speciale”, iar premierul Ciucă ”de serviciu”, fie că liberalii văd cu ochiul liber cum pesediştii ”le iau faţa” pe subiectul pensiilor, încă de cînd ministrul Budăi a ieşit mai demult cu declaraţia din week-end-ul de pe litoral, în legătură cu procentul de 15% de creştere a pensiilor. Şi nu prea au ce face şi nici ce aşeza în loc – au fost nevoiţi să lase pe mîna pesediştilor şi Munca, şi Finanţele, ministerele cu cel mai puternic impact electoral, prin măsurile pe care le iau. Greşelile tactice făcute de la bun început, la negocierile cu PSD-ul, sub presiunea lui Klaus Iohannis, îşi arată acum roadele. Aşa cum liberalii au cedat ”pas cu pas” în faţa pedeliştilor, acum pedeliştii-liberali de azi cedează, la rîndul lor, pas cu pas, în faţa PSD-ului.

Căci, sincer, vorbind, se poate întîmpla orice în interiorul partidului, orice păruială e permisă şi cu oricine. Dar să te atingi de Iohannis, e de neiertat, ca fluieratul în biserică, sau mîncatul de dulce în vreme de post. Acum, la acelaşi statut se înalţă, încet, şi premierul Ciucă. E semn că a fost, deja, desemnat ca prezidenţiabilul liberal.