COMENTARIU Valeriu Suhan: Amintiri despre viitor...

Un foarte bun prieten mi-a atras atenţia asupra unei cărţi, „Obsolescenţa Omului”.

M-a băgat direct în ceaţă că habar n-aveam ce înseamnă acest cuvânt, obsolescenţă.

Nici măcar nu ştiam că există...

Evident, m-am bulucit spre dicţionar şi am aflat.

Obsolescenţa defineşte un proces de învechire a unei profesiuni ca urmare a progresului tehnico-ştiinţific.
Ar mai putea însemna şi uzură morală.

Deci, dacă s-ar referi la fiinţa umană, procesul în sine ar însemna că omul e depăşit de evoluţia tehnologică, că-l loveşte uzura morală.
Ştiam că omul poate fi imoral sau amoral, dar cum ar putea să fie el învechit, în sensul de demodat, depăşit ?!
Depăşit de ce, de cine ?!

Ei bine, Günther Anders, de formaţie filozof dar care a preferat jurnalismul, a prefigurat, atenţie, prin 1950, că ceea ce îl va detrona pe om este propria sa creaţie tehnologică.

Că această creaţie umană se va autonomiza în raport cu cel care a  conceput-o şi a pus-o-n operă.

Adică, imaginaţia, sensibilitatea şi capacitatea omului de a înţelege ceea ce a produs vor fi depăşite de propriile realizări tehnologice. Consideraţiile de filozofie socială ale lui Anders sunt  şi mai uluitoare, mai ales în contextul a ceea ce ne dat să trăim astăzi.

Zice el, „este suficientă o condiţionare colectivă atât de puternică încât însăşi ideea de revoltă să nu existe.”

Euforia consumului va defini standardul fericirii supreme şi modelul libertăţii.

Apologia pentru lejeritate, facil şi frivol este ceea ce va face din om un produs, sau un viţel cum îl numeşte Anders, dintr-o turmă care trebuie condusă ca atare.

Orice asemănare cu ceea ce trăim azi e rodul întâmplării.

Întâmplarea de a nu-l fi citit pe Anders. Sau pe Orwell.

Păcat, ne-ar fi scutit să ajungem nişte viţei...