EDITORIAL Bogdan Nicolae: România va lupta cu auto-suficienţă, în războiul gazelor

România a bătut pasul pe loc aproape 33 de ani

De zeci de ani de zile, factorii de decizie de la noi vorbesc despre securitatea aprovizionării României cu resurse de energie. Diversificarea surselor şi a rutelor de aprovizionare cu hidrocarburi este o temă recurentă, dar de fiecare dată lăsată pentru cei care vor veni...că poate nu va mai fi nevoie. Cum se văd, efectiv, rezultatele „eforturilor” decidenţilor din ultimii 33 de ani? Ce au făcut toţi decidenţii care au primit la timp informaţii despre starea sistemului energetic, despre dinamica din regiune şi despre transformările de pe plan global? Astăzi, în pragul altor perturbări pe piaţa de energie, mă uit la poza ultimilor 33 de ani. Compar Polonia, Ungaria şi România - trei state din vecinătate, cu destine asemănătoare până la un punct. Vă las câteva cifre şi imagini sugestive. Data viitoare, când politicienii se vor mai bate cu pumnii în piept ca să arate „cât de mult ţin cu Ţara”, aduce-ţi-vă aminte de distanţa de la vorbe la fapte.

Fig. 1 Comparativ, Polonia are mai multe surse de aprovizionare cu gaze naturale

Campionul securităţii energetice este Polonia

Polonia şi-a diversificat sursele de import şi a adus gaze naturale din cel puţin 15 ţări. Dintre acestea cel puţin 9 au dat Poloniei gaze naturale şi sub formă lichefiată (LNG). În 2020, Polonia a importat gaze naturale din 11 ţări, 8 dintre acestea furnizând pe piaţa poloneză şi LNG. Din totalul celor aproximativ 17,4 miliarde de metri cubi importaţi, 22% au reprezentat LNG. Raportat la origine, 20% din totalul de gaze naturale importate sau 90% din totalul de LNG importat de Polonia a provenit din afara Europei. În ultimele trei decenii, Polonia a exportat gaze naturale pe 8 pieţe, iar în 2020 Polonia a exportat LNG în şase ţări.

Fig.2 Polonia demonstrează avantajele pe care le are de pe urma accesului la mai multe pieţe

Budapesta este noul hub de gaze ruseşti în Europa de Est

Ungaria a importat gaze naturale din cel puţin 9 ţări. Fiind land-locked, Ungaria nu importă gaze naturale lichefiate, chiar dacă tehnic ar fi posibil – aşa cum susţin experţi ai Gazprom – ca vase cu LNG să circule pe Dunăre. Între 2004 şi 2007, Ungaria a experimentat o formulă de diversificare a surselor de aprovizionare, importând gaze naturale din Germania, Franţa, Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan şi din Ţările de Jos.

Tentativa nu a durat, pentru că Ungaria a revenit în scurt timp în matca dependenţei de Gazprom şi a înţelegerilor politice cu Federaţia Rusă. În 2020, Rusia a fost sursa pentru 95% din importurile de gaze ale Ungariei, restul marginal, de 5%, provenind din alte ţări (România, Ucraina sau altele). Recent, Ungaria a negociat cu Rusia o suplimentare cu 700 de milioane de metri cubi a cantităţii de gaze naturale pe care Budapesta vrea să o cumpere de la Gazprom, în pragul preconizatelor decuplări a europenilor – cu voia sau fără de voia lor – de la livrările de gaze naturale prin conductele Rusiei.

Ungaria a exportat gaze naturale în principal pe cinci pieţe din regiune (Croaţia, România, Ucraina, Serbia şi Slovacia), fiind un fel de dispecer al gazelor naturale importate din Rusia. Ungaria a investit în capacităţi de transport, în depozite subterane, dar şi în mecanisme (precum platforma regională de rezervare de capacitate) care conferă Budapestei un rol central pe piaţa de energie în Europa de Est.

Fig.3 Polonia a pariat pe LNG acum 10 ani şi astăzi culege roadele

Suntem o insulă de latinitate şi de gaze naturale

România a importat gaze naturale din cel puţin 5 ţări. Pentru că Ungaria, la fel ca Bulgaria, nu are producţie într-atât de mare încât să dea pe dinafară, înseamnă că importurile pe care le-a făcut România de la cei doi vecini ai săi erau, foarte probabil, gaze ruseşti. Deşi a avut iniţiative privind un terminal de LNG la Marea Neagră, ţara noastră nu le-a putut duce la maturitate. România nu importă LNG nici pe Dunăre, aşa că importurile de gaze naturale s-au făcut doar prin conducte, pe rutele şi din sursele „tradiţionale”. În 2020, 53% din cele aproximativ 2,14 miliarde de metri cubi de gaze naturale importate de România au venit Ungaria, 45% din Rusia, iar 2% din Bulgaria. România a stat cu pagina de exporturi gaze naturale aproape goală până în 2020, an pentru care Eurostat consemnează primele exporturi către vecini. Aproape 140 de milioane de metri cubi de gaz au plecat de la noi către Ungaria (59,9%), Bulgaria (39,6%) şi Republica Moldova (0,5%).

Desigur, sunt condiţii specifice fiecărei ţări. Au fost ori mai sunt contracte pe termen lung, care limitează piaţa. După aderarea la UE în 2007, cu tot cu derogări, România a început târziu să se racordeze efectiv la piaţa europeană a energiei. Comparativ cu Polonia, nu avem o cuprindere globală. Cel puţin aşa se vede din datele Eurostat. Astăzi se discută despre reducerea şi chiar eliminarea dependenţei de gazele naturale din Rusia lui Putin. O fi România o insulă de latinitate, dar a ajuns să fie şi o insulă în materie de gaze naturale. Decontăm trei decenii de amânări, ezitări sau alte apucături abil mascate de-a lungul întregului establishment care ne-au făcut să fim marginali.

Pentru România, la orizont se află acum noi proiecte de energie nucleară, a căror intrare în producţie, realist vorbind, nu se aşteaptă mai devreme de 2032. Prin urmare, avem în faţă un deceniu în care conectivitatea şi diversificarea accesului la surse convenţionale încă va conta. Sperăm că acest deceniu va aduce cantităţi semnificative de gaze din exploatările off-shore. Ce vom face însă dacă Ungaria sau Bulgaria vor menţine o preferinţă puternică pentru Rusia, la capitolul gaze naturale? Vom reuşi să oferim alternative şi să integrăm piaţa din Ucraina şi pe cea din R.Moldova? România nu stă bine la diversitatea surselor de aprovizionare, deşi a făcut progrese la partea de conectivitate şi tinde spre o îmbunătăţire a diversificării rutelor de aprovizionare. Mai avem mult până o să scăpăm de auto-suficienţa cu care factorii de decizie s-au mulţumit până acum. Banii şi politica s-ar face mai bine fac din comerţ şi din conectivitate cu lumea liberă.