Ion Cristoiu: După un an de Pandemie putem spune: „Sîntem cu toţii nişte idioţi conduşi de nişte imbecili” (1 aprilie 2021)

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, după un an de pandemie, în care liderii lumii şi-au mobilizat popoarele şi le-au impus restricţii, limitându-le drepturile fundamentale cu promisiunea că vom învinge virusul, multe măsuri s-au dovedit a fi luate la plesneală, iar aceiaşi conducători ne demonstrează că sunt la fel de nevolnici ca şi noi.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Chiar de la debutul Pandemiei, am scris şi vorbit în nenumărate rînduri despre concluziile pe care le poate trage Istoricul Clipei din desfăşurarea acestui Eveniment care a luat omenirea prin surprindere şi care se profila, încă din martie 2020, ca un al Treilea Război Mondial, un Război Mondial de un fel aparte, dus nu între două tabere care împart Globul, ci de Întreg Globul cu un Virus.

Am meditat asupra Pandemiei şi împreună cu interlocutorii interviurilor de pe CristoiuTv.

Cîteva dintre observaţiile mele amare, de ins sceptic, s-au referit la reacţia marilor Lideri ai lumii la provocarea planetară numită Pandemie. Am remarcat incomensurabila plăcere a liderilor lumii de a dicta limitarea unor drepturi fundamentale ale omului. În fiinţa lor pipernicită a tresărit beţia încercată de-a lungul Istoriei de Dictatori, de la Cesar la Stalin. Milioane de oameni, pînă mai ieri strigînd Libertate, te iubim / Ori învingem / ori murim! au renunţat la Libertatea mult iubită de bună voie nu de teama morţii, ci a bolii. Nici un dictator din Istoria lumii n-ar reuşit să-i închidă pe oameni luni întregi în case, să-i oblige să-şi pună botniţă. Şi fără să se confrunte nici cu cea mai mică opunere, ba chiar beneficiind de entuziasmul populaţiei de a nu mai avea nici un drept. Am ţinut să observ că deşi se invoca un pericol care ameninţa rasa umană, liderii Lumii au continuat să se bată între ei în numele Treburilor pe care le conduceau.

Cea mai interesantă remarcă de la vremea respectivă a fost făcută de mine în comentariul <În 1970, cu o jumătate de secol înainte de Criza Coronavirus, Eugen Ionescu profeţise dezastrul moral politic al vremurilor de restrişte de acum>, apărut în ediţia din 26 martie 2020 a cristoiublog.ro. Textul meu izvora dintr-o întîmplare. Beatrice Rancea îmi trimisese un exemplar din Programul de sală la spectacolul ei de la IATC cu piesa Jocul de a măcelul, scrisă de Eugen Ionescu, spectacol jucat în 1993.

În următorul comentariu, cel din 27 martie 2020, scriam:

<În ediţia anterioară, reamintind spectacolul cu piesa lui Eugen Ionescu, Jocul de-a măcelul, regizat de Beatrice Rancea în 1993, la IATC, şi sponsorizat de Evenimentul zilei condus de mine la vremea respectivă, am citat ca fiind de mare actualitate concluzia unui personaj trasă din observarea felului în care politicienii din Oraşul lovit de virusul misterios se comportau în confruntarea cu dezastrul: «Sîntem cu toţii nişte idioţi; din păcate, sîntem conduşi de nişte imbecili». M-am gîndit că n-ar strica să pun drept motto al comentariilor mele zilnice Jurnal din vremea Coronavirus aceste vorbe scrise de mizantropul Eugen Ionescu în 1970 fără să ştie că ele profetizau o realitate a anului 2020. Liderii Lumii de azi, cei pe care popoarele, mari sau mici, i-au ales pentru a le conduce, pentru a le rezolva interesele, pentru a îndruma în vremurile de restrişte, s-au dovedit şi continuă să se dovedească 24 din 24 de ore nişte imbecili. Dacă în privinţa conducătorilor din Lumea de azi, Eugen Ionescu avea dreptate, în privinţa celor conduşi greşeşte zicînd despre noi, conduşii, că sîntem idioţi>.

Din cîte se vede, nu eram de acord, la vremea respectivă, cu aprecierea că sîntem nişte idioţi. Că sîntem conduşi de nişte imbecili, eram de acord.

A trecut un an de la comentariul meu din martie 2020. Omenirea a străbătut deja un an şi ceva de Pandemie. S-au dovedit liderii Lumii în această confruntare cu Virusul altfel decît nişte imbecili?

Poate să-mi arate cineva vreo decizie eficientă în lupta cu Pandemia? De un an şi ceva, liderii Lumii, cei văzuţi de Popoare ca înzestraţi cu geniu, aleşi de Popoare tocmai pentru a le conduce pe oceanele tulburi ale Istoriei, au impus măsuri care, sporind de la o zi la alta, suferinţele a milioane de oameni, n-au avut nici un efect asupra Pandemiei. Măsura cultivată cu prioritate a fost limitarea draconică a drepturilor fundamentale. Luni întregi, popoarele n-au putut ieşi din casă, n-au putut circula liber, n-au putut ieşi pe stradă fără mască. Asta pentru că Popoarele au fost asigurate că, acceptînd aceste suferinţe, vor scăpa de pericolul Virusului. După un an şi ceva de suferinţe cumplite, Pandemia n-a dat înapoi nici măcar cu un milimetru. Dimpotrivă, ni se spune că e şi mai puternică.

Popoarele au acceptat toate aceste suferinţe convinse că Liderii ştiu ei ce ştiu cînd impun asta. Nimeni nu s-a întrebat în primele săptămîni de Pandemie dacă Liderii chiar ştiu ce fac.

Nimeni nu şi-a pus întrebarea:

Şi dacă ei sînt la fel de nevolnici ca şi noi?

După un an de Pandemie a apărut şi înflorit bănuiala că Liderii Lumii nu ştiu nici ei ce să facă împotriva Virusului. Că toate măsurile sînt luate la plesneală, după principiul Poate asta va fi eficientă!

Greşeam cînd scriam că doar liderii sînt nişte imbecili, noi nu sîntem nişte idioţi.

După un an de Pandemie putem spune:

<Sîntem cu toţii nişte idioţi conduşi de nişte imbecili>”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro