Ion Cristoiu: Politicul sacrifică totul

Concluzie. Din serialul The Last Kingdom, sezonul 5, am reţinut lecţia ţpredată şi în sezoanele anterioare. Politicul sacrifică în orice moment totul, invocînd în lupta pentru Putere fel de fel de idealuri, de la cel cu binele poporului pînă la cel cu unitatea naţională. Regina Merciei lasă cu limbă de moarte s-o moştenească la tron fiică-sa. Regele Wessexului, Eduard, fratele reginei moarte şi unchiul nepoatei, se grăbeşte să vină la faţa locului şi să se proclame rege şi al Merciei, uluindu-l pe Uthred, ca de obicei în serial naiv în chestiuni politicheşti.

Motivul invocat Eduard?

Binele Merciei.

*

Din ziare. La rubrica sa Tăbliţe, ţinută în Universul, de regulă pe pagina 3, Camil Petrescu descrie o întîmplare gogoliană pe care o abordează cu binecunoscuta sa lipsă de umor:

„Am citit în gazetă ori o întîmplare care nu e lipsită de cîteva trăsături demne de o pagină de roman.

Acum cîtva timp, la Bîrlad, doi sergenţi, un caporal şi un soldat, au făcut un chef straşnic pînă către miezul nopţii. Ce fac în deobşte oamenii care se trezesc daţi afară din cîrciumă la miezul nopţii? Pornesc cîntînd pe stradă în căutarea altei cîrciume, acostează sergenţii de noapte, deşteaptă lumea din somn şi nimeresc în cele din urmă, cine ştie unde.

Citiţi în această privinţă «Trenul de 8.47» al lui Courteline, că e şi momentul, căci faimosul umorist tocmai a intentat proces de plagiat lui Petre Veber, a cărui piesă, cu un subiect analog celui care ne interesează, obţine mare succes la Paris.

Şi aşa ar fi făcut la Bîrlad nişte soldaţi obişnuiţi aduşi la cazarmă cu arcanul recrutării. Dar cheflii noştri erau nişte soldaţi care se pătrunseseră de spiritul militar în tot sufletul. Psihologia modernă arată că adevăratele noastre preferinţe se văd în actele spontane, lipsite de centralul raţiunii.

Şi ce vreţi mai spontan decît ceea ce face un om beat (la urma urmelor nici chiar cei vechi nu erau departe de adevăr, cînd susţineau că: in vino veritas).

Prin urmare soldaţii noştri se duc la cazarmă, scot caii şi armurile şi ies pe cîmpul de instrucţie (notaţi asta). Aci se împart în două şi faţă-n faţă se azvîrl unii asupra altora într-o şarjă adevărată.

Mai adevărată decît multe şarje din istoria războaielor, căci pierderile sunt de o proporţie neobişnuită: 23 la sută din combatanţi morţi şi 25 la sută răniţi (adică fără glumă, un mort şi un rănit) în afară de trei cai morţi, din patru.

Dacă ar fi fost numai un simplu loc de «tournoi» din vremurile de glorie ale cavalerismului şi încă isprava cavaleriştilor noştri ar fi fost semnificativă prin spiritul ei. Dar sinceritatea ciocnirii e superioară şireteniei cu care medievalii evitau în genere loviturile decisive”. (Camil Petrescu, Un «turnoi» la Bîrlad, Universul, miercuri, 21 martie 1928)

Textul are o dublă valoare în materie de mărturie:

a. Despre potenţialitatea românismului în materie de gogolianism.

b. Cumplita lipsă de umor a lui Camil Petrescu. Acolo unde Caragiale ar fi rîs cu poftă Camil Petrescu denunţă cu deplină seriozitate ridicolă turneele medievale, regizate, spre deosebire de cele ale beţivilor din Bîrlad, sincere.

*

Scriam pe 6 mai 2014

Traian Băsescu pregăteşte candidatura Elenei Udrea la Preşedinţie

În cadrul turneului său electoral pe la televiziuni, Traian Băsescu a poposit şi la ziarul online Gândul. Mi-a sărit în ochi următorul dialog: ”Realizator: Deci dumneavoastră v-aţi duce la alegeri, să puneţi în urnă votul pentru Elena Udrea la preşedinţia României, dle Traian Băsescu? Traian Băsescu: Categoric, da. Dacă ar candida, categoric. Aş pune votul meu în urnă pentru Elena Udrea. Realizator: Şi aţi întrebat-o dacă vrea să candideze? Traian Băsescu: Păi asta nu am întrebat-o, asta m-aţi întrebat, dacă ar candida, ce aş face. Şi v-am spus ce aş face. Realizator: Cum ar arăta o campanie electorală în care actori principali ar fi Elena Udrea, Victor Ponta şi Crin Antonescu? Traian Băsescu: Am certitudinea că Elena Udrea l-ar bate în disputele televizate pe Victor Ponta, care trăieşte numai din fraze de multe ori fără acoperire, pe când Elena Udrea e mult mai pragmatică, dacă aţi urmărit-o în abordări.” Cu ceva timp în urmă, întrebat despre candidatura Elenei Udrea, obsesia politico-mondenă a presei noastre de caviar, Traian Băsescu şi-a exprimat scepticismul, argumentîndu-se prin juneţea presupusei. Acum, iată, e gata s-o voteze pe Elena Udrea. Nu e o vorbă-n dodii. E pregătirea terenului pentru candidatura Elenei Udrea la Preşedinţie.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro