ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Cel mai discret contrabandist cu ţigări din România: un cipriot cu adresa firmei în cimitirul Bellu şi prieten cu Ion Iliescu

Între anii 1991-1996, în România a înflorit contrabanda, şi mai ales contrabanda cu ţigări: două din trei ţigări erau ”netimbrate”, faţă de procentul de azi, de circa o cincime. Era o totală lipsă de cooperare între instituţiile statului în a căror competenţă intra contracararea contrabandei, ca să nu mai spun că uneori, chiar persoane cu funcţii înalte din sistemul de apărare şi siguranţă naţională, ca Armata şi SRI-ul s-au implicat în susţinerea şi chiar organizarea unor acţiuni de contraband cu ţigări. A prins gustul lor, după cum veţi vedea mai jos, pînă şi Ion Iliescu.

 

 

Pînă în 1997, au existat, mai ales în cazurile de contrabandă cu ţigări efectuate unii cetăţeni arabi, organizaţi într-o adevărată ”mafie araba” nu numai o inexplicabilă uşurinţă cu care au dezvoltat pe teritoriul ţării noastre operaţiuni ilegale de mare amploare, ci şi dovezi de complicitate a autorităţilor, la o infracţiune considerată deosebit de periculoasă, de către toate statele democratice. Prin încurajarea acestui fenomen în primele sale două mandate, preşedintele Iliescu a exculs între 1990 şi 1996 România din rîndul statelor de drept, situînd-o între ţările care este posibil să fi acordat, înainte de 1996, sprijin financiar (indirect) inclusive terorismului arab. 

 

Regimul Iliescu de pînă în 1997 s-a făcut vinovat de alimentarea cu mari sume de bani a mafiei arabe, prin tolerarea şi chiar protejarea ei de către autorităţile care ar fi trebuit să le combat. Interesul erau banii, dintre care mulţi s-au întors pentru a recompense protecţia acordată. Aceste reţele au scos ilegal din România sume imense de dolari, arme şi chiar informaţii clasificate drept secrete de stat. Ca urmare a infracţiunilor, capii lor nu au fost pedepsiţi, ba dimpotrivă, au putut părăsi de cele mai multe ori liniştiţi România, la adăpost de orice investigaţie judiciară sau condamnare. Dar, de departe, cel mai spectaculos caz, care a rămas prea puţin cunoscut presei, din motive pe care le veţi vedea, l-a avut drept protagonist pe Victor Michelle Issa, libanez de religie maronită, cu cetăţenie cipriotă.  

 

După cum relevă documente de cercetare penală care-mi sînt binecunoscute din vremea în care eram însărcinat de preşedintele Constantinescu cu redactarea raportului Consiliului Naţional de Acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate, Victor Michele Issa, patron al firmei Tulipe General Trading SRL (singura prin care a derulat afaceri), s-a folosit în organizarea contrabandei cu ţigări pe care a efecuat-o, practic, doar pe parcursul anului 1992, de nu mai puţin de 36 de firme-fantomă. 

 

Abia la doi ani după afacerile necurate derulate în văzul organelor de cercetare, deci la începutul anului 1994, au fost anchetate operaţiunile ilegale ale lui Issa. Procesul a trenat incredibil, iar “inculpatul” a fost eliberat înainte de finalizarea cercetărilor, părăsind România – dar nu înainte de a scoate din ţară toţi banii rezultaţi din contrabandă. Nu trebuie să ne întrebăm cum. Răspunsul acestei “atitudini” a autorităţilor l-am găsit în documente pe care le-am prezentat acum zece ani în România liberă, în facsimile: felicitări transmise cu ocazia anului nou, trimise contrabandistului Issa de la Palatul Cotroceni, respectiv Ministerul de Interne, cu semnăturile olografe ale lui Ion Iliescu şi George Ioan Dănescu, pe care le-am găsit anexate la dosarul său penal, ele fiind găsite cu ocazia unor percheziţii, după ce Issa a părăsit România. Din acestea, se poate înţelege că atît Iliescu, preşedintele României, cît şi generalul Dănescu, la data respectivă ministru de interne, aveau relaţii apropiate cu contrabandistul arab. Altfel, de ce să-I trimită felicitări de Anul Nou?

 

Spre deosebire de situaţiile în care libanezul cipriot Issa a derulat în România acţiuni de contrabandă propriu-zisă, eludînd plata taxelor vamale (a introdus pe cale maritimă şi rutieră peste 100 milioane de pachete de ţigări, dintre care peste 1,4 tone au fost aduse cu vapoare în Portul Constanţa, iar alte 85.000 baxuri pe cale rutieră), el a mai folosit o metodă simplă şi ingenioasă de fraudare a statului român. Concret, pentru fiecare transport de ţigări aşa-zis legal (adus cu înştiiţarea autorităţilor şi plata taxelor), Victor Michelle Issa înfiinţa, la o adresă fictivă cîte o firmă, în ale cărei conturi figurau strict sumele necesare pentru plata taxelor vamale. După intrarea ţigărilor în ţară, firma îşi înceta practic activitatea şi, evident, la sfîrşitul anului nu depunea bilanţul contabil la Direcţia Generală a Finanţelor. În acest fel, nu se plăteau accizele şi celelalte taxe cuvenite statului. Ca un amănunt pitoresc, dar care relevă pînă la ce tupeu ajunsese contrabandistul şi ce grad de neglijenţă exista în Administraţiile Financiare, strămoşii ANAF-ului de azi (cînd era cazul să se închidă ochii), una dintre firmele importatoare de ţigări ale lui Victor Issa din Bucureşti, “amicul” fostului ministru de interne Dănescu şi al fostului preşedinte Iliescu, îşi declarase sediul social la adresa Cimitirului Bellu. 

 

 

 

Cum a deschis un cvasinecunoscut cipriot de origine libaneză, porţile înalţilor demnitari ai României, ajungînd pînă la preşedintele ţării? Printre “investitorii” de origine arabă veniţi în România la începutul anilor 90, Victor Michelle Issa, născut la Deir El Kamar (Liban) în 1954 şi stabilit la Limassol, făcea o figură aparte. Absolvent al studiilor superioare economice la prestigioasa Universitate California din Los Angeles, Issa a înfiinţat în România un lanţ întreg de firme, de care am pomenit deja, fiind precursorul folosirii firmelor fantomă în acoperirea fraudelor vamale. Cu ajutorul unor false acreditări, neverificate, pentru că aceia care ar fi trebuit să întreprindă verificările erau fie mituiţi, fie intimidaţi de relaţiile “înalte”, mergînd pînă la preşedintele ţării ale contrabandistului, Issa a construit o întreagă reţea bazată pe operaţiuni ilegale, care aveau ca ultim scop scoaterea unor sume mari de valută din România, prin operaţiuni specifice de spălare de bani. Recomandîndu-se în mediile politice şi de afaceri drept reprezentant al concernului Phillip Morris, Victor Michelle Issa nu a investit în realitate nimic în România, cu excepţia sumelor de 100.000 lei, depusă pentru constituirea societăţilor comerciale, majoritatea firme-fantomă. 

 

Prin rechizitoriul întocmit la 7 aprilie 1995, Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Constanţa a dispus trimiterea în judecată a lui Victor Michele Issa, pentru săvîrşirea infracţiunilor de contrabandă, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, bancrută frauduloasă şi nerespectarea dispoziţiilor legale privind operaţiunile de import. În sarcina inculpatului s-a reţinut faptul că în perioada 1991-1993 (martie) a importat în România fără autorizaţie şi prin folosire de documente vamale false, în douăsprezece rînduri, cu mijloace de transport auto şi navale, un număr de 94.043 baxuri de ţigări străine, fără a plăti taxe vamale, TVA, accize şi comision vamal, valorificîndu-le ulterior fără a achita impozitele pe profit şi dividende. Judecătoria Constanţa l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, în lipsă: Issa părăsise România cu tot cu banii rezultaţi din contrabandă, deşi Parchetul înaintase anterior apel pentru confiscarea a 35 milioane dolari SUA, sumă pentru care prima instanţă a ”omis” să dispună recuperarea. La fel de incredibil, ca şi în cazul lui Nassar, protagonistul afacerii “Ţigareta I”, care a “plătit” pentru eliberarea sa o şpagă de peste 3 milioane dolari sub formă de “cauţiune”, dar de astă dată fără a plăti vreun cent, Victor Michele Issa a fost pus în libertate şi a părăsit România, cu tot cu bani. Probabil că nu cu toţi: o fi fost Rolex-ul de aur al lui Ion Iliescu, cu care acesta s-a fotografiat la mînă, în afişele (traficate şi ele) un cadou al acestui nou “prinţ” al contrabandei?

 

Printr-un exces de zel, organele vamale reţinuseră totuşi în iarna anului 1993 un transport de 15.800 baxuri de ţigări de contrabandă, sosite pe cale rutieră şi depozitate la depozitele Comtrans Bucureşti. Dar Issa avea o înaltă protecţie – cum puteau nişte bieţi vameşi să se “pună” cu semnătura lui Ion Iliescu, sau cea a lui George Ioan Dănescu şi cu urările lor adresate acestui “fin” om de afaceri? Aşa că, prin sentinţa civilă nr.76/07.01.1994, Judecătoria Sectorului 2 a anulat întreaga cercetare penală în derulare, sub motivul că “nu a fost întocmit procesul verbal de contravenţie” şi a dispus nu doar scoaterea de sub urmărire a inculpatului, ci şi “disponibilizarea” baxurilor confiscate. Ţigările au fost scoase rapid din ţară şi Issa le-a vîndut en-gros în Bulgaria. Între timp, graţie înaltei protecţii, lui Victor Michelle Issa îi fusese ridicată şi interdicţia de a părăsi România (în urma unor memorii transmise preşedintelui Iliescu şi ministrului Dănescu, în martie 1993). Astfel că, după o perioadă de-a dreptul simbolică petrecută în detenţie, Victor Michelle Issa a plecat acasă, în Cipru. Issa a scos peste graniţă peste 35.000.000 dolari numai în 1992, transferaţi prin intermediul unor bănci din Germania şi Elveţia în Liban, prin conturi bancare personale cunoscute şi comunicate autorităţilor de către B.R.C.E, după demararea cercetărilor, dar nesupuse sechestrului (adresa 88/13.09/1992 a băncii comunică transferarea în străinătate a 27.839.042,13 dolari şi 9.370.104,95 mărci germane). 

 

În afara acestor sume scoase prin virament bancar, au fost foarte probabil mult mai mulţi bani scoşi în numerar direct din ţară, “bani negri” rezultaţi din contraband tolerată de înaltele autorităţi din România. Mult mai problematică pare situaţia sumelor de pornire, pe care autorităţile noastre nu şi-au pus-o, deoarece “nu era cazul” şi lipsea “cadrul legal” (este vorba de Legea splălării banilor, care astăzi există, dar nu se aplică decît facultativ). Banii lui Issa de pornire a reţelelor şi alimentare a lor proveneau din zona fostelor republici sovietice: prima “ieşire” din România după ce şi-a stabilit cartierul general la Bucureşti, timp de o lună (plecare în 30 ianuarie 1992 prin punctul de frontieră Iaşi, reintrare în 2 februarie 1992 tot prin PPF Iaşi), Issa o face într-o lungă “plimbare”, în spaţiul ex-sovietic. La nici două săptămîni după revenirea în România, pleacă din nou pentru două luni şi jumătate din Aeroportul Otopeni, cu aceeaşi destinaţie. Victor Michelle Issa era în tranzit la Otopeni, ca şi în apartamentul său din Bulevardul Unirii, dacă este să luăm în considerare că a mai avut încă şapte ieşiri din România. Cît despre scoaterea banilor cu sacoşa, trebuie să-i punem la socoteală şi pe “prietenii” ciprioţi care l-au vizitat. Doi dintre ei au depus, ulterior, mari sume în valute convertibile la o bancă libaneză, în contul personal al lui Issa. Fireşte, nimeni nu a găsit nimic suspect în aceste drumuri – cu atît mai mult cu cît acesta dispunea la aeroport şi de facilităţi protocolare, assimilate cu ale VIP-rilor politice. Desele sale deplasări în fosta URSS lasă să se înţeleagă că ar fi putut să fie unul dintre oamenii contrabandistului de largă anvergură Victor Bout, care ”testa” prin Michelle Issa extinderea reţelelor sale de trafic şi contrabandă cu armament pe teritoriul României. 

 

Victor Michelle Issa (dacă acesta era numele lui real) a dispărut subtil din România şi nimeni nu l-a mai căutat vreodată. Dar exemplul său a făcut ”şcoală”: imediat după plecarea lui Issa din ţară,  ”reţeta” lui de contrabandă a fost folosită de un alt libanez, Salah Mustafa Bioglu. Acesta, prin importuri ilegale de ţigări şi alcool, derulate pînă în martie 1993, a prejudiciat statul cu peste 5,1 miliarde lei (aproape 2 milioane de dolari, la data calculării prejudiciului). Bioglu a introdus în ţară prin fraudarea taxelor vamale nu mai puţin de 28 de containere cu ţigări şi 22 cu alcool, dar a fost cercetat şi trimis în judecată după lungi tergiversări. Rechizitoriul a fost întocmit în 6 octombrie 1993, iar cazul a intrat pe rol la Tribunalul Municipiului Bucureşti abia în 10 martie 1998, cînd acesta nu mai era demult în România – a fost şi aceasta o metodă, prin care ”mafia araba” a fost protejată de regimul Iliescu. Precum în cazul Issa, modul de operare a fost acelaşi, protecţia din partea organelor statului, care ar fi trebuit să-l pedepsească şi să recupereze prejudiciul a fost aceeaşi, ca şi  faptul că una din cele 14 firme înregistrate de Salah pentru a-şi acoperi ilegalităţile îşi declarase sediul social tot la Cimitirul Bellu... Au lipsit numai felicitările de Anul Nou, de la Iliescu şi Dănescu.