PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Cum ne distrugem ”prin noi înşine”. Ghinea şi Popescu au hotărît: nu ne mai trebuie căldură, că vine încălzirea globală

Noua robie, a propriei babilonii

Noi am renunţat de marţi, la cărbune, chiar cu surle şi trîmbiţe: s-a votat la Camera Deputaţilor, care e camera decizională, ”Ordonanţa Decarbonificării” – marca Virgil Popescu. Acum merge la promulgare, la Iohannis – care o va semna, mîndru: Popescu e omul său, care face ce i se scrie la Bruxelles, ca şi  preşedintele.

Dar acest Popescu ne crede proşti. În aceeaşi zi în care s-a votat ordonanţa, el a postat pe pagina lui de facebook: "Nu închidem nicio Unitate de Producţie a energiei electrice, pe bază de cărbune, ci, din contră, investim în modernizare şi ne pregătim pentru viitor. De aceea vreau să le mulţumesc colegilor deputaţi pentru voturile de adoptare a legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă 108 pentru decarbonizarea sectorului energetic”.

Deci, încă o dată: cum se numeşte ordonanţa? ”pentru decarbonizarea sectorului energetic”. Ce ne spune ministrul? Că ”nu închidem nicio unitate de producţie a energiei electrice, pe bază de cărbune”. Atunci, despre ce e ordonanţa? Despre neputinţă şi prostie, la un loc. S-ar putea spune că şi despre trădarea intereselor naţionale ale României, dacă ar mai avea cine să le mai apere în ţara asta, intrată, fără să-i fi cerut cineva, sub o nouă ”robie babiloniană”, dar a propriei babilonii, de astă dată.

Ne aflăm în multe privinţe „în contratimp”, dar acest fapt este din ce în ce mai vădit într-un domeniu esenţial, pe care-l citim cu toţii, pe facturi: cel al energiei. Energia e scumpă la noi şi va fi şi mai scumpă, pentru că politicile în domeniu fie lipsesc, în cazul dispoziţiilor clare privind o politică de plafonare sau de reglementare a preţului, pe care coaliţia continuă să se certe, fie sînt în totală contradicţie cu ceea ce se întîmplă peste tot, altundeva în lume. Nu faptul că sîntem români ne condamnă la sărăcie, ci politicienii ţării, cei aidoma lui Popescu o fac, poate tocmai pentru a ne transforma din naţie, în ”turmă” de ”consumatori”. Căci avem cărbune, iar noi închidem minele, în vreme ce actuala criză a războiului din Ucraina a împins ţările fără gaze naturale într-o goană disperată după cărbune.

Au făcut-o mai devreme: legea decarbonizării, prevăzută în PNRR, s-a votat ieri, cu tot circul de rigoare. Pînă în prezent, România a renunţat deja DEFINITIV ŞI  IREVERSIBIL la o parte importantă din producţia de energie pe bază de cărbune. Pînă la finele anului trecut au fost închise capacităţi de producţie pentru 1.695 MW: gruprile energetice Turceni 3, Işalniţa 8 şi cele 5 grupuri energetice de 210 MW ale Centralei Termoelectrice de la Mintia, depre care am vorbit deja. Cu noua ordonanţă, se pune cruce la tot.

Guvernul a elaborat ”planul pentru a renunţa definitiv la producţia de energie cu ajutorul cărbunelui, pînă în 2030”, aşa cum şi-a asumat prin PNRR, prin Virgil Popescu, iar Camera Deputaţilor l-a votat marţi. Acest ”plan” a fost elaborat încă din vară, cînd toată Europa se reorienta spre cărbune. Ordonanţa spune în expunerea de motive, care s-a aflat în dezbatere publică: ”Prin proiectul de act normativ se stabileşte ca încetarea producerii energiei electrice pe bază de lignit şi huilă să se realizeze pînă la data de 31 decembrie 2030, prin retragerea din exploatare şi închiderea definitivă şi ireversibilă a capacităţii energetice totale instalate pe bază de lignit şi huilă, de 4.920 MW”.

Cum am spus, Virgil Popescu scria, tot marţi, pe pagina sa de facebook (citez, cu majuscule): "NU ÎNHIDEM NICIO UNITATE DE PRODUCŢIE A ENERGIEI ELECTRICE PE BAZĂ DE CĂRBUNE”, fericit de ordonanţa domniei sale, de ”decarbonizare” a României. În care se prevede că pînă la sfîrşitul anului 2022, România va renunţa la 660 MW de capacităţi de producere a energiei electrice pe bază de lignit, pînă la finele anului 2025 la toate cele 1.425 MW de capacităţi de producţie de energie electrică pe bază de lignit rămase, iar pînă cel tîrziu la sfîrşitul anului 2032, la toate capacităţile suplimentare de producţie de energie electrică pe bază de lignit şi huilă, de 1.140 MW.

Rămînem o ţară la cheremul altora, cu minele închise şi inundate, cu carierele de cărbune din Oltenia închise, cu termocentralele vîndute la fier vechi. Şi să nu vă închipuiţi că stăm mai bine la capitolul ”gaze naturale”, că vă înşelaţi – dar despre asta, scriu mîine. Nu ne mai trebuie căldură, căci vine încălzirea globală. Politicienii noştri, de la useristul Ghinea, pînă la liberalul Popescu, au prevăzut totul. Încet, încet, România nu va mai avea nimic, în afară de politicieni.