PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Daţi-ne ţara înapoi!

Faţă de celelalte regimuri totalitare comuniste din ţările satelit ale fostei Uniuni Sovietice, în România comunismul a avut o notă particulară, constînd într un mix între stalinism şi modelul comunismului asiatic, marcat de o centralizare excesivă, de cultul personalităţii, de absenţa oricăror reforme, ceea ce a dus la degradarea continuă a vieţii şi, nu în ultimul rînd, la o politică represivă accentuată. S-a adăugat o continuă minciună, în care am fost siliţi să trăim, construită de o propagandă agresivă, care ne explica ce bine o ducem, în vreme ce copii abandonaţi prin orfelinate mureau şi, tot aşa, bătrînii singuri prin casele lor, iar obsesia românilor era, indiferent de anotimp, una singura: unde găsesc mîncare. Iarna se mai adăuga şi frigul. Acum, am trăit, după atîţia ani, să-l aud pe premierul Nicolae Ciucă, exact ca pe vremea lui Ceauşescu, spunîndu-ne: ”România îşi menţine ritmul de dezvoltare, în ciuda contextului dificil la nivel european”. De comunism am scăpat, dar n-am scăpat, evident, de minciună. 

 

 

Premierul Nicolae Ciucă e plin de cuvinte de laudă la adresa propriului guvern, în vreme ce românii nu mai ştiu pe unde să scoată cămaşa, iar inflaţia ne scoate banii din buzunar cu mai mare viteză şi cu mult mai mulţi decît ne intră. Trăim cu perspectiva creşterii impozitelor, în timp ce ne paşte şi recesiunea. Iarna vine sigur şi sîntem avertizaţi că va fi una grea, cu siguranţă. Şi noi ”ne menţinem ritmul de dezvoltare”? Unde se duce el, de nu-l vedem? Premierul Ciucă nu spune.

 

Nicolae Ciucă spune, în plus, că la noi cresc investiţiile străine: ”Încrederea investitorilor străini în capacitatea României de a-şi dezvolta economia într-o perioadă marcată de crize multiple, reprezintă unul dintre pilonii de bază ai politicilor Guvernului, alături de absorbţia fondurilor europene şi de investiţiile naţionale fără precedent în ultimii 30 de ani”. Dă şi cifre: creşterea cu peste jumătate a investiţilor străine, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (citează un raport al BNR, care cifrează aceste investiţii la peste 3,7 miliarde de euro). Premierul omite un lucru esenţial, arondînd meritul acestor investiţii guvernului: că acum un an, pe vremea asta, nu era război şi că ”motorul” acestor investiţii este ”operaţiunea specială” din Ucraina, iar fără Putin, n-am fi avut parte de toate aceste firme care, retrăgîndu-se din Rusia şi Ucraina, vin la noi. Căci guvernul n-a făcut nimic, pentru atragerea investitorilor străini. Avem autostrăzi noi? Nu. Se circulă mai bine pe căile ferate? Nu. E mai puţină birocraţie, ori loc de dat cu şpaga? Nu.

 

Faptul că estimarea Comisiei Europene ne revizuieşte în sus ”prognoza economică” se datorează unui singur motiv: ei ştiu cîţi bani au pompat în noi, prin PNRR şi se aşteaptă, logic, să şi facem ceva cu ei. Mi-e teamă, de pe acum, că se înşeală, aşa cum Ciucă ori se înşeală, ori ne înşeală, cînd spune, tot el, că aşa-zisele ”soluţii de protejare a cetăţenilor”, comparabile cu celebra ”sută de lei” a lui Ceaşescu, ajung să rezolve creşterea preţurilor, care au început să urce odată cu pandemia şi s-au ridicat la cer, odată cu războiul din Ucraina. Mai e nevoie de cifre? Cred că nu, simţim zilnic şi toţi cum au ajuns să ”dea roade”, cum spune premierul Ciucă, voucherele şi ”ajutorul” de 700 de lei, pentru cei mai săraci dintre săraci, şi singuri: adică, medicamentele, gazul şi curentul pentru o lună. 

 

Premierul Ciucă n-a spus nimic despre spirala ascendentă de neoprit a preţurilor la energie şi carburanţi. Care riscă să ducă ţara în recesiune. ”Recesiunea este foarte probabil un scenariu pe care îl luăm în calcul dar pe care încercăm să îl evităm. Creşterile de preţuri la energie au un dublu efect. Atât un efect recesionist dar şi un efect inflaţionist”, avertiza tocmai un specialist din BNR, Dan Suciu. Pe care guvernul Ciucă se mîndrea, că l-a ”combătut”: cu 50 de bani la litrul de carburant, care deja nu se mai simt. 

 

La fel ca propaganda comunistă, premierul Ciucă ascunde adevărul. Aşa cum un regim totalitar nu poate supravieţui fără propagandă, un regim politic falimentar prin promovarea incompetenţei, nu poate trăi fără miciună şi o presă aservită, care să o preia - sau să tacă asupra realităţii. Nici nu ştiu ce e mai trist: că odată cu chiftelele de carne de stavrid din vremea lui Ceauşescu eram siliţi să îngiţim porţiile de propagandă despre ”Epoca de Aur”, pe care n-o mai credea nimeni, sau că acum, deşi putem mînca ”salam fără soia”, îl înghiţim alături de porţii mari de minciună, servită chiar în ziua căderii Bastiliei? 

 

 

Operaţiunea de substituire a adevărului a fost, în timpul comunismului, una riguros organizată, prin intermediul presei controlate de partid şi al unui vast aparat birocratic de scribi¬-activişti din toate eşaloanele puterii, coordonaţi de Secţia de propagandă a Comitetului Central (apropos, Ion Iiescu, preşedinte al României ”democratice” în trei mandate a fost chiar secretarul acestei Secţii de propagandă, imediat după instalarea lui Ceauşescu la putere). Acum, propaganda a fost înlocuită de minciuna directă. 

 

În cel mai bun caz, prin omisiune, ca în situaţia premierului Ciucă: în a sa   ”laudatio” a guvernului, bazată pe raportul BNR, nu menţionează acea parte a acestui raport, în care se spune că deficitul de cont curent al României este de 10,23 miliarde euro, tot în primele cinci luni ale acestui an, cînd ”s-au dublat investiţiile străine”, adică dublul faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ca să păstrez acurateţea ”raportărilor” comparative ale premierului. Că, tot în primele cinci luni, România s-a împrumutat, ca să rămînă pe linia de plutire, cu încă 2,66 miliarde euro. Că inflaţia a urcat la 15,1%, luna trecută. Media anuală estimată de aceeaşi Comisie Europeană fusese, uită premierul Ciucă, de 8,9%. Am ajuns aproape la dublul acestei estimări şi, după cum spun tot specialiştii de la BNR, pe care Ciucă nu-i mai citează, vîrful inflaţiei n-a trecut: vine la toamnă. Apoi vine iarna.

 

Din păcate, deşi militar şi deci, teoretic, un om al informaţiilor exacte, Nicolae Ciucă îl urmează pe şeful său, Klaus Iohannis. Acesta din urmă, prin răspunsurile în doi peri, a reuşit ca, într-o conferinţă de presă de o oră întreagă, să nu ne comunice nimic şi să nu răspundă la nicio întrebare: încotro ne îndreptăm? Au ei vreo soluţie pentru ţara asta?   

 

Cei doi mi-au adus aminte de un personaj uitat al tranziţiei. Vă mai aduceţi aminte de Hildegard Puwak? Fosta ministră a integrării din gvernul Năstase semna, în anii ’80, ”Hilde Puwak”, în ”Era socialistă”. Fosta noastră responsabilă cu integrarea, ale cărei fonduri le-¬a şi delapidat, era de părere într-¬o serie de articole, că românii mănîncă prea mult şi că ”menţinerea şi chiar reducerea valorii energetice a consumului alimentar zilnic” erau ”măsuri de combatere” a infarctului şi a diabetului. România activiştilor şi propagandiştilor comunişti descrisă în paginile propagandei din anii ’70-’80 este aceeaşi cu aceea de azi ori s-a schimbat prea puţin. Poate că e mai puţin riguros organizată ca atunci, dar minciunile au rămas la fel de sfruntate. 

 

În România comunistă, de la începutul şi pînă la căderea regimului, omul de rînd a fost supus unei agresiuni continue, unui control excesiv, inclusiv al vieţii private. Omul de rînd îşi ducea existenţa între locul de muncă şi pereţii casei, iar fericirea însemna o bucată de carne cumpărată după ore întregi de stat la coadă. Supunerea a fost obţinută prin violenţă, iar materia primă utilizată a fost frica, prin care regimul şi a impus controlul asupra majorităţii populaţiei. O scînteie a fost însă de ajuns pentru ca întregul edificiu să se prăbuşească.

 

Înainte cu doi ani de această prăbuşire, pe 10 decembrie 1987, într-un gest  temerar, au fost arse nişte cauciucuri la soclul statuii lui Lenin şi o mînă necunoscută a scris pe soclul statuii: „Daţi ne ţara înapoi!”. Apel încă  valabil. Căci ţara a rămas şi astăzi a lor, chiar dacă nu mai sînt ”activişti comunişti”, ci doar oameni care ne mint şi ne înşeală, cu un singur gînd: acela de a-şi păstra puterea şi beneficiile ei.