PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Înălţarea la cer a 99 de sfinţi ai închisorilor

Documente

”3.04.2023. Ordonanţa Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Parchetelor Militare, în dosarele 8/P/2020 şi 12/P/2018 (...). Se dispune clasarea cauzei sub aspectul săvîrşirii infracţiunii contra umanităţii prev. de art.439 alin.1 litera a şi i Cod Penal şi se decide restituirea rămăşiţelor scheletice a 29 de deţinuţi politici de la Tîrgu Ocna, aflate în custodia IML Iaşi, către Asociaţia Foştilor deţinuţi politici”.

”Nr.F.B./9/12.08/2023, Împuternicire. Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, prin preşedintele său interimar Dl. Rizescu Sergiu împuterniceşte pe Dl. Oprea Marius Gheorghe care se legitimează cu (...), să preia de la IML Iaşi rămăşiţele scheletice aparţinînd deţinuţilor politici de la Penitenciarul Tîrgu Ocna, conform dispoziţiei Parchetului de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea procedurilor legate de conservare”.  

”Proces verbal de predare-primire. Încheiat azi 22.05.2023 între IML Iaşi – Departamentul de Identificare medico-legală şi Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, reprezentate prin dr. Irina Streba, şef departament şi d-nul Marius Oprea, împuternicit. Ca urmare a Ordonanţei Parchetului cu privire la clasarea cauzei victimelor comunismului din dosarele 8/P/2020 şi 12/P/2018, s-a efectuat azi 22.05.2023 restituirea osemintelor a 29 persoane neidentificate către împuternicit, spre a proceda la conservarea lor”.

”Act de cesiune. Încheiat azi, 22 mai 2023, la Tîrgu Ocna. Subsemnatul Oprea Marius Gheorghe, reprezentant împuternicit al AFDPR, în calitate de cedent (…), predau spre păstrare, conservare şi pomenire osemintele a 29 (douăzecişinouă) de morţi în Penitenciarul de la Tîrgu Ocna, preluaţi de la IML Iaşi, prin procesul verbal anexat. Subsemnatul Turcu Andrei, preot paroh al Parohiei Sfinţii Împăraţi din Tîrgu Ocna (…), în calitate de cesionar, mă angajez să păstrez şi conserv osemintele primite, fiecare schelet în individualitate şi integralitate. În cazul în care urmaşi legitimi ai deţinuţilor politici morţi îşi manifestă dorinţa de a prelua osemintele lor, în cazul identificării, acestea vor fi predate conform legii, după prezentarea actelor doveditoare a calităţii de urmaş şi a certificatului de reînhumare şi cu înştiinţarea cedentului.

Menţionez că de faţă sînt ca reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului şi respectiv Protopopiatului Oneşti, precum şi în calitate de martori preot protopot Ioan Bărgăoanu şi preot secretar Petru Pavăl, drept care vor semna acest proces verbal. Încheiat în 2 exemplare”.

În spatele acestor documente şi a celor similar încheiate, în cazul morţilor de la Periprava s-au mai aflat peste o mie de kilometri, străbătuţi alături de osemintele a 99 de sfinţi ai închisorilor, de la Bucureşti la Mînăstirea Dervent şi înapoi, de la Bucureşti la Iaşi, de la Iaşi la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, unde IPS Ioachim a ţinut o slujbă de dezlegare a morţilor, apoi pînă la parohia ”Sfinţii Împăraţi” din Tîrgu Ocna. Şi înapoi acasă, cu o mare linişte şi bucurie în suflet.

Discursuri

22 mai, la orele vecerniei, în Biserica ”Sfinţii Împăraţi, părintele protopop Ioan Bărgăoanu, Protopopiatul Oneşti: ”Acesta este momentul în care noi aducem în această biserică odoarele de mare preţ ale suferinţei, răbdării, bucuriei de a mărturisi pe Hristos, plînsului, postului, bolii, dar şi credinţei şi a tot ceea ce cuprinde copacul frumos al iubirii de Hristos.  Şi acesta a crescut în camera numărul patru a spitalului peniteciar Tîrgu Ocna, unde s-au adunat cei mai mulţi isihaşti pe metru pătrat într-o celălulă de închisoare, unde s-a rostit necontenit Rugăciunea Inimii. Aşa s-a întîmplat ca, după şaptezeci de ani, să se săvîrşească această lucrare de aducere şi  reîmpatriere, reîmbisericire a lor sub sfînta cruce aici, în Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena din Tîrgu Ocna, prin dumneavoastră, domnule Marius Oprea, care , iată,  aţi ajuns la visul dumneavoastră de a le aşeza o cruce la căpătîi.

Acum, osemintele lor vor fi aşezate în aceste osuare din zidurile şi trupul bisericii, prin osteneala părintelui paroh Andrei Turcu, spre a le fi temelie şi înălţare a lor la cer. Ele vor sprijini crucea mărturisitoare şi vie a acestui sfînt lăcaş, ca şi pe a acestui neam jertfelnic şi iubitor de martiri şi de eroi. Şi acest lucru m-a impresionat, în momentul în care am aflat că se petrece în ziua de azi în care, dumneavoastră, domnule Marius Oprea, împliniţi 59 de primăveri.  Vă spunem şi noi La mulţi ani, pentru că v-aţi dăruit această zi, cu multă osteneală, căci aţi fost operat abia de cîteva zile, martirilor închisorii de la Tîrgu Ocna. S-a întîmplat totuşi ca acum, în pragul Înălţării, să ne aduceţi o mare bucurie, prin jertfa dumneavoastră, şi de aceea vă mulţumim, pentru această bucurie, în numele lor – căci iată, acum au o cruce, prin care sufletele lor se înalţă la cer”.

Sus-semnatul, Marius Oprea: ”Părinte, nu-mi mulţumiţi mie, pentru că eu sînt o simplă unealtă a voinţei lui Dumnezeu. N-am făcut altceva decît să împlinesc ceea ce am crezut eu că e bine, şi iată ce tocmai am primit şi binecuvîntarea Înalt Prea Sfinţiei sale Arhiepiscopul Ioachim al Romanului şi Bacăului, pentru această lucrare. Adică, am fost un simplu mijlocitor, prin care aceste 29 de suflete care au pătimit în închisoare aici, la cîteva sute de metri de această biserică şi care aveau locul lor în cer, hărăzit de Dumnezeu, să se poată înălţa acolo, prin rugăciunea de dezlegare care le-a fost rostită cu cîteva ceasuri în urmă, la Arhiepiscopia Romanului.

Nu e o întîmplare că aceşti martiri au fost petrecuţi spre înălţarea lor de cîntul Hristos a Înviat, rostit de peste o sută de copii şi apoi au ajuns aici, de unde au plecat într-o lungă călătorie, prin hăţişurile birocraţiei statului român. Ea a fost începută în acest cimitir de noi, de mine şi colegii mei arheologi Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă, Horaţiu Groza, Gabriel Rustoiu şi Raluca Mocanu, încă din 2011, în urmă cu 12 ani, cu ajutorul unor enoriaşi din parohie, al preotului paroh de la acea vreme, părintele Mazilu, care a trecut la cele sfinte în anii din urmă şi a unor studenţi voluntari, de la Facultatea de Istorie din Iaşi. Aşa, după puterile noastre, am înfipt primul hîrleţ în pămîntul acestui cimitir, de unde am scos la iveală, de atunci şi pînă anul trecut, osemintele a 29 de foşti deţinuţi politici, morţi la penitenciarul-spital din Tîrgu Ocna, la începutul anilor ’50, săpînd prin locurile rămase libere, dintre mormintele noi.

Autorităţile statului s-au temut de aceşti morţi, pentru că printre ei se află şi unul socotit sfînt încă din timpul vieţii lui, căruia ceilalţi deţinuţi i-au spus Sfîntul Închisorilor şi pe care alţii îl socotesc în ziua de azi un legionar notoriu şi, deci, aprioric criminal. Cercetarea penală în acest dosar al morţilor de la penitenciarul Tîrgu Ocna a început abia în 2018. Pînă atunci, am săpat în căutarea lor cumva în semilegalitate. Astfel încît pot să vă mărturisesc acum, cînd totul a luat sfîrşit, că osemintele găsite şi scoase la lumină înainte, în 2011 şi 2013 au stat ascunse de ochii şi urechile lumii, de către răposatul preot Mazilu în clopotniţa bisericii, pînă ce le-am putut preda procurorilor de caz. Cei tainic ascunşi în biserică, nici n-am vrut să ştiu unde, au fost predaţi procurorilor şi legiştilor după şapte ani, alături de morţii, foşti deţinuţi politici, găsiţi în vara anului 2018.

Drumul spre lumină şi înălţare la cer a acestor 29 de sfinţi ai închisorilor, pentru că toţi s-au sfinţit prin aceeaşi suferinţă alături de sfîntul Valeriu, a continuat să fie unul greu şi plin de ocolişuri. A fost acel scandal, iscat de acordarea lui Valeriu Gafencu a titlului de cetăţean de onoare post-mortem a titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tîrgu Ocna, apoi decizia de retragere a acestui titlu, cerută de Institutul Elie Wiesel şi adusă la îndeplinire de Consiliul Local, sfîrşită prin reacordarea titlului în urma unei decizii a justiţiei, care a socotit nelegală retragerea lui. În tot acest scandal, ne-am continuat treaba, deşi ne-am trezit în mijlocul unei vîltori  pe care nu noi şi nici cei morţi, ale căror oseminte ieşeau, unul cîte unul, la lumină, o creasem sau o voisem. Morţii îşi doreau doar o cruce la căpătîi, iar noi visam să le-o putem aşeza. Am trecut prin momente în care ne-am simţit ca nişte ilegalişti, nu ca nişte arheologi, au fost clipe prin care am trecut cu greu din cauza piedicilor puse de stăpînire şi stăpînitori.

Am continuat săpăturile, chiar şi în plină pandemie, chiar dacă s-a decis retragerea fondurilor şi îndepărtarea noastră de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, în 2020. Se vede că puterea se teme de sfinţii închisorilor, mai ales de primul dintre ei, sfîntul Valeriu Gafencu. Fără rugăciunile urmaşilor lor, ale lor şi ale tututor credincioşilor n-am fi ajuns astăzi aici. Toate aceste rugăciuni pentru înălţarea lor la cer s-au auzit, şi ca urmare pot să mărturisesc că eu nu sînt decît o unealtă. Faptul că am ajuns la această împlinire prin care, iată, cei 29 de martiri de aici, din această biserică, adăugaţi la cei 70 găsiţi la Periprava în ultimii opt ani, ale căror oseminte le-am dus pe 10 mai la Mînăstirea Dervent din Dobrogea şi care au zăcut aruncaţi tot în morminte fără cruce, aşa cum erau cele de lagăr şi închisoare, s-a petrecut chiar de ziua mea, iarăşi nu este decît voinţa Domnului. Este pentru mine o aniversare neobişnuită şi unică, pe care n-am cum să o uit vreodată, cît voi mai trăi – cît şi cea mai mare împlinire a vieţii mele – 99 de morţi, martiri din temniţele comuniste, au în sfîrşit o cruce la căpătîi şi s-au înălţat la cer. Cui să-i mai fi fost dat, ca de ziua de naştere, să ajute la ridicarea la cer a 29 de suflete, cine a mai putut trăi această bucurie, ca a mea? Acum trăiesc deplin starea paradoxală pe care am mai simţit-o, de-a lungul călătoriilor alături de prietenii mei arheologi, în căutarea victimelor comunismului, a poporului nostru pierdut – şi anume, fericirea de a găsi un mort. Acum, părinte protopop Ioan Bărgăoan, părinte Andrei Turcu, părinte Petru Pavăl şi dragi enoriaşi, trăiesc fericirea de a-i vedea pe cei morţi, urcaţi la cer”.