PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Iohannis nu va accepta rotativa cu PSD: citîndu-l pe Eminescu, ”e-o frază de dînşii inventată, ca cu a ei putere să vă aplece-n jug”

Ca de la împărat, la proletar...

Cînd a semnat pactul de guvernare cu PSD în 25 noiembrie 2021, ca o soluţie de  ieşire din criza politică, Florin Cîţu mai spera încă să-şi păstreze fotoliul de la Palatul Victoria, după demiterea lui prin moţiune de cenzură, pe 5 octombrie 2021. Declarase, dealtfel, pe 30 ale lunii, că speră să fie din nou nominalizat de preşedinte, pentru încă un mandat de premier. ”Pactul Rotativei”, cum poate fi numit documentul, se justifica drept necesar „pentru gestionarea şi depăşirea” unei multicrize: criza sanitară generată de pandemia de COVID-19 , cu grave efecte economice şi sociale, criza energetică majoră şi „care se anunţă de durată, cu implicaţii economico-sociale grave” şi inclusiv ”instabilitatea climatică”, în ani succesivi. Toate au făcut ”necesară constituirea, fără întîrziere, a unei majorităţi parlamentare solide şi învestirea unui guvern susţinut de aceasta. Numai astfel se vor putea pune în aplicare, cu celeritate, soluţiile pentru rezolvarea acestor probleme cu care se confruntă azi România”.

Dar o altă ”instabilitate climatică”, cea de la Cotroceni, i-a fost fatală fostului lider al ”echipei cîştigătoare”, care nu s-a mai putut bucura de raptul puterii din PNL şi de ajutorul lui Iohannis. Florin Cîţu a fost demis şi de către colegii din ”echipa cîştigătoare” pe 2 aprilie 2022 din funcţia de preşedinte al PNL şi în cele din urmă a demisionat din fruntea Senatului în 29 iunie, după ce repetase că n-are de gînd să plece şi de acolo. Dar tot colegii liberali l-au anunţat că-i retrag sprijinul. Toate aceste acţiuni au avut girul şi au fost inspirate de Klaus Iohannis, care şi-a urmărit propriul joc: de instalare a lui Nicolae Ciucă la Palatul Victoria şi în fruntea PNL. Cîţu n-a fost decît ”păcăliciul” intrat în jocul de pocker prezidenţial, ”maurul care şi-a făcut datoria şi poate să plece”. De tot, din istorie.

Un ”pact de guvernare” semnat de Cîţu n-are în ochii lui Klaus Iohannis nicio valoare. În mod paradoxal, vocea lui Ciolacu, auzită pe toate posturile de televiziune, ”fără Cîţu premier”, sună acum, din perspectiva timpului, ca un ecou al vocii lui Iohannis: liderul PSD a făcut şi el, fără să intenţioeze în vreun fel, jocul preşedintelui. Ciolacu nu e însă un ”păcălici”, ci doar un păcălit. Klaus Iohannis a lăsat mai mult decît să se înţeleagă, prin declaraţia făcută la Bruxelles, acest lucru. Citez, ca să fie clar: ”Atunci cînd coaliţia va decide să facă o schimbare de guvern, se vor prezenta toate părţile interesate, îmi vor prezenta punctele de vedere şi în conformitate cu Constituţia voi lua atunci decizia care mi se va părea cea mai bună pentru România”. Niciun cuvînt despre vreo ”rotativă”, nicio invocare a vreunui ”pact politic”. Iohannis îşi vede de planul lui. N-a uitat de ”ciuma roşie”, doar s-a asociat vremelnic cu ea, mai degrabă a tolerat-o şi a folosit-o, aşa cum făceau comuniştii cu ”tovarăşii de drum”, care au devenit ulterior ”duşmani ai poporului” şi au înfundat puşcăriile.

Şi, în vîrtejul dezbaterii politice aprinse dintre liberali şi social-democraţi, cu privire la cine ia sau păstrează ”Transporturile”, cine vine la ”Finanţe”, ce se întîmplă la ”Fonduri Europene”, toată lumea a scăpat din vedere un fapt: Klaus Iohannis nu s-a referit niciodată la ”rotativă”. Poate o fi făcut-o în spatele uşilor închise, la Cotroceni, în cursul discuţiilor cu partidele politice, pentru formarea noului guvern. Dar acelea sînt doar vorbe. Public şi oficial, n-a zis niciodată nici că da, nici că nu. Doar l-a desemnat pe Ciucă premier, confirmat de Parlament cu tot cu voturile PSD. Ce ”protocol”? Nu-l priveşte pe el. El respectă doar Constituţia, care spune clar la articolul 107 alineatul (2) că ”Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru”. Constituţional,”Rotativa” nu există, ba chiar e oprită de legea fundamentală. E o bucată de hîrtie, semnată de un om care nu mai înseamnă nimic şi un altul care a fost tras pe sfoară. Sînt plinele tribunalele din România de asemenea cauze, înţelegeri făcute pe “chitanţe” de mînă, în care păgubitul n-are cîştig de cauză, pentru că n-a fost atent la puterea de legalitate a documentului, cînd a semnat ceva.

Pesediştii au început şi ei să înţeleagă că au fost traşi pe sfoară. Chiar de pe marginea partidului, Victor Ponta a explodat: ”Dl. Iohannis nu ştie nimic de un acord între PSD şi PNL ? Deci, Dl. Iohannis nu aşa a promis, în noiembrie 2021, PSD şi României că va face, dacă îl acceptă şi îl votează pe Dl. Ciucă ca Prim Ministru?” Nu. ”Ciucă ca” prim ministru a fost votat fără ca Iohannis să facă vreo declaraţie publică, prin care să îşi asume şi fără  să accepte, nici măcar implicit, vreo ”rotativă”. Care nu figurează în Constituţie. Dimpotrivă, acolo există o prevedere care împiedică ”revocarea” premierului, care “pică” numai prin moţiune de cenzură. Moţiune pe care, dacă o depune, PSD iese extrem de prost în faţa electoratului – nu doar al lui, ci în faţa tuturor românilor – căci devine evident că n-a fost vorba nicio clipă de ”scoaterea României din criză”, ci de accesul la ”ciolan”.

…şi pînă la ”cîtă luciditate, atîta dramă”

Alarmat de situaţie, Marcel Ciolacu pare să fi înţeles în sfîrşit gravitatea situaţiei şi farsa căreia i-a căzut victimă. El declara duminică: „Nu sînt evaluatorul şi nici fan al preşedintelui Klaus Iohannis, este preşedintele României şi am tratat cu respect instituţia prezidenţială. Mi-aş fi dorit ca în anumite momente ale domniei sale să trateze toate partidele cu aceeaşi măsură, să nu se implice în campaniile electorale, ar fi fost cred că un lucru foarte bun pentru democraţia din România şi pentru viitorul României, dar fiecare vom răspunde de faptele sale şi de ce am făcut cît timp am fost oameni de stat în diferite funcţii. Nu sînt la modul laudativ. Părerea mea că au fost ani de zile pierduţi din cauza unor ranchiune şi discuţii politice şi a unor decizii în acel moment”.

Ei bine, Iohannis n-a rămas mai prejos. De la Bruxelles, unde a spus în legătură cu ”rotativa” că ” voi lua atunci decizia care mi se va părea cea mai bună pentru România” şi a invocat prevederile constituţionale, a completat, cu trimitere directă la  liderul PSD, Ciolacu:  „Cîteodată unii politicieni merg la televizor şi îi ia gura pe dinainte, dar nu cred că cineva a uitat sau nu a înţeles că această coaliţie a apărut dintr-o nevoie, ţara trebuie să fie guvernabilă şi să aibă un guvern stabil”. Aici, a citat practic din ”Protocolul” de guvernare. Dar, venind vorba de rotativă, pentru că asta-i interesa pe toţi, a spus, în doi peri:  ”Trebuie să avem puterea interioară să trecem cu mai mult sau mai puţină lejeritate peste anumite declaraţii mărunte şi să vedem care este în realitate interesul României”. Şi Marcel Ciolacu, după declaraţiile preşedintelui Iohannis pe tema viitorului Guvern, a arătat cîtă e puterea lui interioară şi care e ”interesul României”, declarînd ”Este alegerea domniei sale dacă va continua stabilitatea oferită de PSD actului de guvernare sau să arunce ţara în haos”. E alt ton faţă de duminică, atunci cînd declara că nu crede că Iohannis va refuza nominalizarea lui: ”Nu cred acest lucru, pentru că nu are niciun sîmbure de adevăr. Cred că am depăşit momentul ranchiunelor personale sau politice… nu cred că se va ajunge la aşa ceva”, recunoscînd însă că ”atributul de semnare este al preşedintelui, iar rotaţia este convenită, prinsă în protocolul semnat cu PNL. “A luat act de la început de acest acord politic”, a spus Ciolacu, refuzînd să înţeleagă, ceea ce începe să facă acum preşedintele, că ”a lua la cunoştinţă” nu înseamnă acelaşi lucru cu ”a fi de acord”.

Nu ţara, ci PSD-ul va fi aruncat în haos, dacă Marcel Ciolacu nu va fi desemnat premier, pe 25 mai. Dacă Nicolae Ciucă, ascultînd din nou, şi a cîta oară, ordinele de la Cotroceni, nu va pleca din fruntea guvernului. În afara unui protocol, care poae fi rupt în orice moment, sub orice pretext, fie şi pentru că Grindeanu vrea să-şi păstreze cu orice preţ portofoliul la Transporturi, nu mai e nimic altceva.

În afara cuvintelor aceluiaşi Marcel Ciolacu, cel care a spus în declataţia de duminică, aceea care l-a scos pe preşedinte din tăcere, un singur mare adevăr: ”întotdeauna, pe fiecare dintre noi ne urmăreşte trecutul”, Pe Klaus Iohannis îl urmăreşte geaca roşie îmbrăcată atunci cînd, în 22 ianuarie 2017, a ieşit în mijlocul protestatarilor împotriva Ordonanţei 13, asigurîndu-şi cu ajutorul ei succesul la prezidenţialele din 2018.  Iar actuala situaţie e o ”rotativă”  înapoi în timp, la vremurile de atunci.

Vremuri în care degeaba preşedintele PSD Liviu Dragnea, a scris pe Facebook, la întoarcerea lui de la sesiunea foto, la masă cu Trump, care nu i-a folosit la nimic, că l-a găsit pe preşedintele României "în fruntea unei noi mineriade", "o manifestaţie neautorizată împotriva ordinii constituţionale", "un început de lovitură de stat". Calificativele n-au folosit la nimic. Geaca roşie şi-a urmărit scopul. Pe care însuşi Dragnea îl recunoştea, cu luciditate: "de fapt, preşedintele Iohannis vrea, aşa cum a vrut şi fostul preşedinte Băsescu, să pună în cătuşe puterea legitimată prin votul democratic”. Pentru că am început cu Eminescu, să închei cu Camil Petrescu: ”cîtă luciditate, atîta dramă”. Într-adevăr, Dragnea a ajuns în cătuşe.