PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Kelemen Hunor mai foloseşte ”cheia stabilităţii” ca să intre într-un guvern cu două lacăte – PSD şi PNL, dar viitorul UDMR se va închide probabil la anul

Din păcate pentru UDMR, o formaţiune mult mai performantă în actul de guvernare decît partenerii săi, prin mai toţi miniştrii şi secretarii săi de stat, excepţie făcînd poate Edward Novak, care a făcut mai multe greşeli ce au nemulţumit atît sportivi, cît şi public, riscă să-şi piardă locurile la ”rotativă”. Presiunile interne în principalele două partide, pentru ocuparea portofoliilor deţinute de UDMR sînt mari. Mai sînt numai doi ani de guvernare şi sînt o mulţime de lideri teritoriali care revendică funcţii pentru oamenii lor. Şi, de unde să le dai? Exclus să se poată înfiinţa noi sinecuri, cu o pungă a bugetului găurită. Atunci, iei de la cei care, chiar dacă sunt nemulţumiţi, nemulţumirea lor îţi aduce voturi tot ţie – de la UDMR.

Foame mare la parteneri, nimic de dat în schimb pentru un loc la masă

Astfel încît se va ajunge, cred eu, la formula la care partidul minorităţii maghiare va rămîne ”aliat din culise” al guvernului Ciolacu, dar fără portofolii, sau poate cu unul, simbolic, de vicepremier pentru Kelemen Hunor şi cel mult o poziţie la guvern, la ministerul culturii, unde acesta îşi poate plasa persoana favorită, care a mai ocupat acest portofoliu. Dar în rest, PDS şi PNL au o nepotolită foame de posturi şi n-au bani pentru altele noi. Dacă vor să aibă oşti pregătite pentru campania din 2024, trebuie să le asigure cu ”merinde” pentru luptă şi nu le pot rupe decît de la gura maghiarilor, că puşculiţa guvernului e goală. UDMR se poate descurca şi fără – a mai făcut-o, cu aceleaşi rezultate.

De aici rezidă superioritatea şi maleabilitatea politicienilor maghiari, în comparaţie cu cei români. S-a văzut şi în discursul lui Hunor, mult peste ce ar putea da Ciucă şi Ciolacu la un loc, puşi în situaţii similare. ”Voi face tot posibilul să continuăm guvernarea. Şi nu doar să continuăm, dar să lucrăm mai mult, mai bine şi mai înţelept. Astăzi, acesta este interesul maghiarilor din România, este interesul partenerilor noştri de coaliţie şi este interesul ţării”, a afirmat Hunor la Congresul UDMR. Substratul e că acesta înţelege că la masa ”împărţelii” portofoliilor formaţiunea sa ar putea fi exclusă şi-şi laudă singur marfa. Ştie că are ce: fără să fie extraordinară sau ireproşabilă, prestaţia miniştrilor săi a fost mult mai bună decît cea a unor miniştri romîni, din trecut, pe aceleaşi posturi.

Hunor Kelemen abate atenţia de la orice derapaj. În cuvîntarea lui, Transilvania sau problema autonomiei n-au mai exsitat – nu doar ca teme, dar nici ca termeni. În schimb, ”întotdeauna am spus că vrem să prosperăm pe pământul nostru natal ca şi comunitate maghiară, păstrând şi recreînd identitatea noastră cu elementele sale în fiecare generaţie – dar asta nu este suficient. Astăzi, alegerea să trăim pe pămîntul natal nu poate fi strict o cerinţă morală. Trebuie să facem această ţară un loc în care merită să trăieşti. Pe lîngă cadrul instituţional de păstrare a identităţii şi a siguranţei din punct de vedere legal trebuie să îmbunătăţim condiţiile privind calitatea vieţii, calitatea serviciilor publice, trebuie să formăm ţara în aşa fel încît maghiarii să rămână aici şi da, dragi prieteni, acest lucru depinde mai presus şi înainte de toate de noi. Nimeni altcineva nu va face această treabă în locul nostru. În acest demers este nevoie de toată lumea”, a spus Hunor. E un fel de declaraţie de dragoste pentru România, cum n-am mai auzit în asemenea împrejurări.

Învinşi de demografie

Documentul din care am citat se numeşte ”Discurs-program” şi Hunor Kelemen l-a prezentat delegaţilor la al 16-lea Congres al UDMR de la Timişoara, care l-a reales preşedinte. „Împărţim acest pământ cu români, saşi, şvabi, evrei, romi şi cu toate celelalte naţionalităţi care trăiesc aici şi, deşi în trecut ne-au despărţit multe, nu vrem să impunem trecutul în locul viitorului. Acordăm respect şi cerem respect”. Sau, mai bine spus, ”lăsaţi-ne să guvernăm în continuare, alături de voi”.

UDMR-ul este conştient şi poate că dintre membri, liderul e cel mai bine informat în legătură cu soarta grea a partidului, în condiţiile în care în ultimii ani a avut loc o adevărată hemoragie a bazinului său electoral, către Ungaria; îi aşteaptă alegeri europarlamentare, care vor hotărî ”dacă putem să ne păstrăm reprezentarea la Bruxelles. Dacă vom avea un cuvânt de spus în privinţa viitorului Uniunii Europene pentru că vedem că trecutul recent şi prezentul nu merg în cea mai bună direcţie”. Şi e un risc major, ca UDMR să nu treacă pragul acestor alegeri şi nici pe cel al parlamentarelor, rămînînd cu conduceri locale, fără nicio influenţă la Bucureşti, unde se află centralizaţi banii şi puterea. 

”Datele Recensământului ne arată că, în ultimul deceniu, mulţi – după standardele noastre chiar foarte mulţi – au ales să emigreze”, spune Hunor, vorbind apoi de această tendinţă generală din această zonă a Europei. Dar problema fundamnetală a comunităţii maghiare e acum să reuşească să adune suficiente voturi la nivel naţional, pentru ca formaţiunea lor să treacă pragul electoral. Pentru că în topul celor care au ales să emigreze sînt maghiarii care au plecat din Ardeal în Ungaria. Udemeriştilor le dispar zilnic sute, mii de voturi pe care pînă acum se bazau. Realitatea, pe care Hunor Kelemen încearcă să o acopere acum cu perdele retorice, dar o va avea de înfruntat la alegeri e că, din 2011, de la ultimul recensămînt, populaţia maghiară a scăzut cu peste 225.000 de persoane, ajungînd în jur de un million. Cei care au plecat erau membri ai populaţiei active, adică numai tineri şi maturi – practic, le-au plecat cam o treime din cei care-i votau constant la alegeri. Ca să reuşească să atingă pragul electoral, vor avea nevoie de o mobilizare exemplară – sînt patru scrutine, şi o populaţie obosită, dezabuzată, îmbătrînită, cu copiii plecaţi în Ungaria: cum să-i aduci la vot? Aceasta e acum, în opinia mea, problema fundamentală a UDMR, şi nu agăţarea de un ”rest” de guvernare, cu orice preţ, dacă acel preţ include pierderea onorabilităţii.

Dacă nu vor mai accede la guvernare, e un act secundar şi derivat din primul. Dacă e foarte posibil ca UDMR să nu mai conteze în viitor,  lăcomia liberalilor şi a pesediştilor, care vor să împartă între ei portofoliile pe care le-au avut miniştri maghiari, are cîmp deschis.

Astfel încît UDMR trece în pragul alegerilor din 2024 prin cea mai serioasă criză, din 1990 încoace. Pot pierde şi guvernarea la care încă participă, pot pierde şi intrarea viitoare în parlamentul european şi în cel din ţară, în 2024. Atunci cînd Hunor Kelemen spune că ”Vrem să continuăm, dar nu în orice condiţii. Dar nimeni, niciun partener de-al nostru să nu se lase înşelat de faptul că noi avem în Parlament doar 6-7%. Noi reprezentăm o întreagă comunitate naţională de peste un milion de oameni. Aceasta nu este matematică, este mult mai mult de atât. Aceasta este pasiunea noastră. Eu însumi voi face tot posibilul să continuăm guvernarea”, e un exerciţiu retoric. O perdea de fum, care acoperă o realitate tragică. Da, UDMR a guvernat în genere, cu performanţe mai bune decît colegii miniştri romîni, au fost mai eficienţi. Nu asta îi va învinge de astă dată, ci demografia proprie şi, cutez să spun că şi lăcomia celor care le-au fost pînă mai ieri, parteneri.

Nu propria lor ineficienţă sau lăcomie îi poate pierde acum, în termen de zile, ci a foştilor colegi liberali şi social-democraţi, care-i vor scoşi de la masa din ce în ce mai săracă a bucatelor guvernării, deşi perdele de cuvinte amăgitoare ştiu să arunce şi Ciucă, şi Ciolacu. UDMR s-ar mulţumi, poate, şi cu puţin, cu formula pe care au mai exersat-o, a srijinului parlamentar acordat fără a avea propriuzis portofolii. Deşi, nu par să le ajungă, în perspectiva anului greu care se apropie.

Dar, mai e nevoie de ei, se vor întreba cei doi ”mari”, cînd noi înşine avem nevoie de un discurs nationalist, cu care să-I contracarăm pe cei de la AUR, care iată urcă, urcă, urcă şi nu se mai opresc cu urcatul în sondaje? Între oprirea acestei ascensiuni şi sacrificarea UDMR, cu siguranţă că nici Ciucă, nici Ciolacu nu vor avea scrupule. Singura şansă pentru formaţiunea maghiară, în această grea criză politică prin care trece acum, e să-şi moblilizeze electoratul, cum n-a mai făcut-o niciodată pînă acum, Altfel, istora lor de un sfert de veac ca forţă politică participantă la vîrf în politica romînească se va opri, la anul.