PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Macron, ca şi Ceauşescu, s-a îmbolnăvit de propria-i măreţie, după vizita în China şi îşi pune ţara la remorca Beijingului

Tava de argint cu care s-a dus Macron la Beijing

Palatul Élysée e în prezent în fierbere. Pe de o parte, e criza internă, legată de decizia intempestivă a lui Macron de a promulga legea care prevede creşterea vîrstei de pensionare cu doi ani, care a aruncat ţara în haos. Pe de altă parte, Macron joacă riscant în politica externă. După ce în 24 octombrie preşedintele rus Vladimir Putin l-a criticat violent pe omologul său francez din cauză că a făcut publice discuţiile telefonice pe care le purtaseră cu patru zile înainte de izbunirea războiului din Ucraina, cînd la Élysée s-a autorizat ca nişte camere de televiziune să filmeze o discuţie la cel mai înalt nivel între Macron şi Putin, difuzată şase luni mai tîrziu, într-un documentar de postul France2, Lavrov s-a amestecat şi el, spunînd, de data aceasta pe bună dreptate, că ”Eticheta diplomatică nu prevede divulgări unilaterale ale unor asemenea înregistrări”. Acel scandal s-a stins. Acum, Macron este din nou de partea Rusiei, oferindu-i acesteia un sprijin neaşteptat, prin cauţionarea discuţiilor ruso-chineze. Căci, acum însuşi Macron e la masă cu omologul său chinez.

Xi Jimping este ridicat la rangul de mogul în regiune, de înşişi liderii europeni. În ultimele două săptămâni, preşedintele Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping, a fost vizitat de mai mulţi demnitari europeni. Primul a fost la sfârşitul lunii martie, premierul spaniol Pedro Sánchez, chiar după summitul lui Xi Jimping cu Putin, care a pus lumea pe jar, pentru că se anunţa crearea ”axei roşii” Moscova-Beijing. Săptămîna trecută, pe spaniol l-au urmat preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, alături de preşedinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen. Cei doi au fost primiţi şi trataţi diferit la Beijing. Când avionul lui Macron a aterizat, ministrul de externe al Chinei l-a salutat personal. Când a sosit preşedintele Comisiei UE, Ursula von der Leyen, ministrul Mediului a luat-o la ieşirea obişnuită pentru pasageri. Joi, înainte de întâlnirea din Marea Sală a Poporului: preşedintele Chinei, Xi Jinping, a coborât treptele, pentru a-l primi pe Macron personal. Când von der Leyen a sosit mai târziu, a urcat singură scările. Macron şi Xi au apărut împreună în faţa presei. Ursula Von der Leyen a primit mass-media de una singură, în filiala UE din Beijing. Şefa UE a fost tratată aproape ca un nimeni – Macron, în schimb, aproape ca un urmaş al lui Napoleon, în vizită la curtea Împăratului Chinei. Şi i s-a urcat imediat la cap.

Dar nu toată lumea a căzut sub vraja atent ţesută de China. Macron a fost desfiinţat practic după această vizită în revista americană Foreign Policy, care scrie, acuzându-l pe preşedintele francez că „i-a servit lui Xi Jinping un triumf strategic pe o tavă de argint”, remarcând totodată că „Europa e dezastruos de dezbinată în privinţa Chinei”. Acesta e adevărul. Fiecare ţară are propria viziune şi relaţii economice particulare cu China, cel mai mare exportator de mărfuri şi chiar mînă de lucru în ţările lor. Nu e o abordare unitară, fiecare ţară europeană a cerut şi obţinut propriile ei facilităţi de la gigantul economic care e China, făcînd la rîndul lor propriile concesii.

Dar Macron este cel care a deschis practic ”cutia Pandorei”, atribuind Chinei rolul de mediator în conflictul ruso-ucrainean. China nu poate fi un negociator imparţial. China ţine, în mod evident, cu Putin. S-a văzut asta, pe parcursul vizitei liderului rus la Beijing, la mesele îmbelşugate, unde el şi cu Xi Jinping s-au jucat de-a bucătarii.

Foreign Policy scrie că singurul câştigător al acestor vizite este Xi. Nu numai că nu a făcut nicio concesie cu privire la nicio problemă vitală pentru interesele europene, de la războiul Rusiei până la relaţiile economice, dar vizitatorii săi europeni i-au arătat lui Xi o mostră de dezbinare europeană şi transatlantică, servindu-i liderului chinez un triumf strategic major pe o tavă de argint şi lăsând politica europeană faţă de China în haos. ”Nu trebuia să fie aşa. Planul liderilor europeni era unul bun în teorie. Ei au vrut să profite de redeschidere după sfârşitul regimului „zero covid” al Chinei şi să dezbată probleme importante cu Xi, în special în privinţa războiului Rusiei. Macron o invitase pe von der Leyen să i se alăture la Beijing pentru a marca unitatea europeană şi s-a întâlnit cu ea pentru un prânz pregătitor la Paris, înainte de călătorie. Preşedintele francez a părut clar că vrea să semnaleze faptul că este un european mai angajat decât cancelarul german Olaf Scholz, care a pornit într-o călătorie solo la Beijing în noiembrie 2022, după ce a respins oferta lui Macron de a merge împreună. Von der Leyen şi-a jucat rolul ei, pentru a semnala o abordare europeană hotărâtă”, notează la rîndul lor cei de la France Presse. Antiamericanismul afişat al lui Macron şi miopia lui politică oferă, într-adevăr, Chinei şi, prin recul Rusiei, avantaje de nesperat, pentru obţinerea cărora, acestea n-au făcut niciun efort. Macron devine astfel ”cetăţeanul de onoare” al Chinei, Ma Cron.

Totul merge ca uns, cînd e vorba de bani. Chiar şi principiile se răsucesc

Nu e pentru prima oară cînd occidentul se arată cu totul orb faţă de Rusia şi China; s-a întîmplat şi pe parcursul nenumăratelor vizite ”bilaterale” la Moscova şi Beijing a liderilor statelor din vestul Europei, interesate de obţinerea unor avantaje economice, în schimburile bilaterale cu gigantul chinez. Ministrul francez al economiei, Bruno Le Maire, explică dedesubturile acestei vizite, adîncind şi mai mult controversa europeană, între ţările centrale şi cele vestice, cu privire la această apropiere de China, care automat e o îndepărtare de Statele Unite şi o declaraţie de ostilitate la adresa lor. Degeaba Le Maire ”a apreciat că este o prioritate să cerem Chinei să oprească escaladarea din Taiwan". El e doar un ministru al economiei, nici măcar de externe.

Pe de altă parte, Le Maire n-a ezitat să spună, în siajul lui Macron, devenit şi el tovarăş de dineu şi bucătărie chineză cu Xi Jinping, că "unii (...) în SUA cred că ar fi necesară decuplarea completă a economiilor occidentale - americană şi europene - de economia chineză", dar în acelaşi timp "volumul comerţului dintre China şi SUA nu a fost niciodată atât de ridicat". Toate se reduc, deci, la bani. Analiştii economici subliniază că ”exporturile şi importurile de bunuri şi servicii între SUA şi China au atins în 2022 cel mai înalt nivel din istorie, potrivit datelor Departamentului american de Comerţ. Dar China şi-a pierdut rangul de cel mai mare partener comercial al SUA în favoarea Uniunii Europene, o premieră după războiul comercial din 2019”. Le Maire mai spune, întărind impresia de acţiune ostilă Statelor Unite, pe care vizita lui Macron în China a oferit-o: "Aşadar, Europei i se cere să renunţe la un comerţ care a crescut între SUA şi China. Nu avem vocaţia de a fi idiotul satului, care se lasă păcălit şi care lasă alte puteri să facă comerţ". Totul se reduce la bani. Războiul, negocierile, sînt doar vălul de deasupra unei poveşti mult mai prozaice, despre contracte, schimburi, cipuri şi alte produse şi materiale rare pentru industria IT, chinezeşti şi indiene, de care piaţa europeană duce lipsă, în contextul războiului din Ucraina. Războiul a rămas doar un fundal, al aprinselor negocieri economice. De fapt, în China Macron s-a dus la piaţă. Sfidînd Statele Unite şi celelalte ţări europene, aliate încă în efortul de a sprijini Ucraina în războiul ei cu molohul rus.

Vizita lui Macron n-a rămas nesancţionată de omologi ai săi europeni. Premierul polonez spune despre vizita lui Macron în China că ”asta înseamnă schimbarea centrului de gravitaţie spre China şi ruperea legăturilor cu SUA”. O afirmaţie pe cît de gravă, pe atît de reală. Mateusz Morawiecki spune despre aceste atenţii acordate Chinei de către liderii occidentali că "ei se întorc, cu o viziune mioapă, spre China pentru a putea vinde produse europene cu preţul unui enorm cost geopolitic, crescând dependenţa noastră faţă de China mai degrabă decât s-o reducă. Nu puteţi să protejaţi Ucraina astăzi, iar mîine  să spuneţi că Taiwanul nu este treaba voastră. Cred, Doamne fereşte, că dacă Ucraina cade, dacă Ucraina este cucerită, în ziua următoarea China ar putea ataca - poate ataca - Taiwanul", a opinat Moraiecki. Şi, da, aşa stau lucrurile. Vizita lui Macron în China şi afirmaţiile ministrului francez al Economiei nu doar că au cauţionat o asemenea posibilitate, dar au şi anunţat-o, într-un mod diplomatic subliminal.

Iar declaraţiile lui Macron de după vizită, au întărit-o. El a răspuns tranşant controverselor pe care vizita lui la Xi Jinping le-a creat, declarînd că ”Europa nu ar trebui să se alinieze automat SUA sau Chinei, în cazul unui conflict legat de Taiwan”. Premierul polonez l-a luat din nou ”în balon”, ironizîndu-l pentru ”conceptul de autonomie strategică” al UE, de care vorbeşte într-una Macron şi care e practic inexistent. "Autonomia europeană, sună şic, nu-i aşa? Dar asta înseamnă schimbarea centrul de gravitaţie spre China şi ruperea legăturilor cu SUA", a afirmat el, adăugînd: "Nu reuşesc să înţeleg prea bine conceptul de autonomie strategică dacă acesta vrea să însemne, de fapt, să-ţi tragi un glonţ în picior", a spus şeful guvernului polonez, vorbind despre o "eroare dramatică" pe care a făcut-o Macron, în China. Iar Alicja Bachulska, cercetător pe tema relaţiilor China-UE la Consiliul European pentru Relaţii Externe, a precizat: ”Acum este timpul pentru controlul daunelor (…) Dar norul vizitei lui Macron este foarte gros şi este într-adevăr dificil de determinat cum va evolua acest bilanţ”.

 De fapt, toată lumea conştientizează că fără ajutorul american, Europa e cea mai uşoară pradă pentru armatele lui Putin. Singurul care nu vrea să înţeleagă acest lucru e Macron, devenit peste noapte un fel de agent putinisto-chinez. Preşedintele francez pare că a devenit un practicant al comunismului asiatic şi al autoritarismului putinist în propria ţară, unde a impus cu forţa creşterea vîrstei de pensionare, creînd nemulţumiri populare masive. Lui Macron îi place de fapt dictatura şi ar vrea ca, în propria ţară, să facă tot ce fac Putin şi Xi în ţările lor. Dar nu poate. E tragedia şi totodată căderea lui liberă, care îl va duce probabil chiar în situaţia de a nu-şi mai încheia mandatul. E preşedintele cu cele mai dese gafe, pe unitatea de spaţiu şi timp. Probabil că s-a eliberat de controlul şi sfaturile tuturor celor de la Palatul Élysée şi face doar ce-l duce capul, după exemplul liderilor de la Moscova şi Beijing, pe care probabil îi admiră, în taină. Dar, în cazul lui, problema e cu capul: nu-l duce. Macron, ca şi Ceauşescu, s-a îmbolnăvit de propria-i măreţie, după vizita în China.