PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Plagiatul lui Bode şi-a depăşit personajul: scandalul e despre binomul servicii – masonerie şi extinderea controlului asupra deciziei politice

”Mafia doctoratelor”

”De ce-l ţine preşedintele Iohannis în braţe pe Bode-plagiatorul”, aşa cum sună titlul unei analize recente de presă, e o întrebare retorică. Nu e vorba doar de ministrul de interne, acuzat de plagiat (ceea ce într-o ţară normală i-ar fi adus imediat demisia, ori demiterea), ci de un întreg sistem care a înlocuit meritocraţia cu un fals al ei, o imitaţie nereuşită. Prestigiul deţinerii puterii nu le-a mai ajuns: politicienii de top vor să-l deţină şi pe acela al omului de ştiinţă. E o invazie a semidocţilor cu funcţii asupra lumii academice.

Răspunsul dat de Dan Tăpălagă, autorul articolului citat, la întrebarea pe care singur şi-o pune e următorul: ”Dacă pleacă Bode de la guvern, pleacă şi din funcţia de secretar general PNL? Dacă deschid precedentul ăsta, risc să rămână şi fără premierul Ciucă, şi fără lider PNL şi uite aşa se dărămă toată şandramaua. În locul lor, Klaus Iohannis nu are pe cine să pună, nici la guvern, nici la partid”. Un raţionament corect, dar incomplet. Nu e vorba doar de preşedinte aici. E de fapt o confruntare între lumea universitară ”civilă” şi Serviciul Român de Informaţii, aripa lui ”academică”. De un război între o mafie a doctoratelor, care încearcă să supravieţuiască tuturor scandalurilor, puternic proptită politic şi de sistem şi profesorii universitari, care s-au ridicat împotriva ”militarizării” doctoratelor. Care nu mai sînt produse ştiinţifice, ci unele ”la comandă”.

S-a vorbit, cu temei, de o ”mafie” a doctoratelor. Cele mai multe sînt acelea din domeniul ”studiilor de securitate” şi, aşa cum a sesizat Emilia Şercan, începînd cu acelea ale lui Gabriel Oprea şi a celor alte 21 coordonate de el însuşi şi încheind cu teza de doctorat a lui Florian Coldea, sînt fie plagiate deja dovedite, fie bine ascunse. Halucinant e de pildă ce s-a întîmplat cu teza de doctorat a generalului SRI Coldea, care a dispărut pur şi simplu de la Biblioteca Naţională în toamna anului 2020, nemaiputînd fi analizată de nimeni. Teza de doctorat a lui Florian Coldea, care a fost sub Băsescu cel mai puternic om din sistem, a dispărut ca prin minune cînd în presă au apărut informaţii legate de posiblul său plagiat. De prisos să mai spun că îndrumătorul ”doctoratului” său a fost tot generalul Oprea. Plîngerea penală privind dispariţia tezei de doctorat a fostului prim-adjunct SRI a fost clasată. Procurorul de caz n-a văzut nicio neregulă. Toate acestea se întîmplau în toamna anului 2020.

Aici nu e vorba numai de un plagiat, ci de un şir de complicităţi care-l acoperă. Ele se activează în momentul în care o verigă a ”mafiei doctoratelor” din sistemul de Securitate naţională a României este atacată şi şubrezită. În 2017, Florian Coldea, a ajuns chiar să predea la Universitatea Babeş-Bolyai, la masterul de la Departamentul de „Studii de Securitate”, un curs, ”Intelligence şi decizie politică” – din titlu, deja discutabil, arătînd (din infatuarea autorului) pe faţă, că de fapt ”serviciile” se implică în viaţa politică. După cum explica chiar Coldea, în prezentarea şi promovarea cursului său pe pagina de internet a facultăţii clujene, ”obiectivul general al cursului este însuşirea şi utilizarea transdisciplinară a unor principii şi metode privind relaţia dintre comunitatea de informaţii şi decidenţi”. Coldea a fost invitat să ţină acest curs de către Adrian Ivan, decanul facultăţii, care ulterior a ajuns (în acelaşi an) rector al Academiei Naţionale de Informaţii, unde Florian Coldea deţinea deja calitatea de conferenţiar universitar.

Iovan a ajuns astfel o verigă esenţială, a doua, din ”braţul de acoperire” a mafiei doctoratelor din sistem. Dacă în cazul lui Coldea, care l-a protejat şi i-a asigurat ascensiunea, a reuşit să ”pună batista pe ţambal”, n-a mai putut să o facă, în cel al lui Bode, ”invitat” la tiltul de doctor, cu o teză coordonată chiar de Iovan, rectorul Academiei SRI din alte raţiuni – extinderea caracatiţei serviciului asupra Ministerului de Interne şi a serviciului său secret, prin controlul absolut asupra ”doctorului” Bode.  Dar, în cazul lui, scandalul n-a mai putut fi acoperit: urma celui în care e vîrît şi primul ministru Ciucă. În ultimul caz s-a intervenit printr-un blocaj creat pe cale juridică, la care lumea academică a subscris, prin complicitatea ministrului-rector Cîmpeanu şi a celor care i s-au alăturat; la Bode acesta n-a mai funcţionat pentru că această primă verigă, de complicitate academică la plagiat, s-a rupt. Iovan a încercat să blocheze, dar fără succes, investigarea tezei lui Bode.

”Doctori” sau masoni

Orice sistem mafiot are un ”braţ de acoperire”, cel mai des plasat în zona politicii şi a instituţiilor menite să o combată şi să o anihileze. În cazul doctoratului lui Bode, acesta s-a defectat: faptul e prea evident, pe de o parte, şi prima componentă a ”braţului de acoperire” s-a rupt: sistemul academic, după o primă sincopă (în care, după cum am mai scris, prima sentinţă a comisiei de etică la UBB a fost una favorabilă ministrului). Ea era condusă de fapt de un numismat, ”travestit” şi el peste noapte în ”specialist în studii de Securitate” cu un trecut pe care eu îl consider în plan etic, discutabil. În cele din urmă, supusă invaziei imposturii, slavă Domnului, lumea academică ”adevărată” a reacţionat şi şi-a produs anticorpii.

”Braţul de acoperire” a funcţionat însă perfect în cazul plagiatelor ”doctorilor” din ”servicii” şi în genere din sistemul de Securitate şi apărare naţională. Ce-i trebuia lui Bode doctorat? Marea problemă privind aceste doctorate e legată de sistemul acumulării ”bunurilor de prestigiu”, între care cele de prestigiu academic sînt cele mai preţuite, mai ales  de către înalţii ofiţeri din sistemul de Securitate naţională. Ei îşi ”blindează” spatele şi îşi asigură ascensiunea pe două căi: fie obţin titlul de doctor, fie intră în masonerie. În primul caz, cum am văzut, nu-i interesează atît banii care revin la salariu, ca ”spor de doctorat”, cît titlul în sine. Un titlu cu care nu doar se împăunează, dar le şi deschide poarta către un sistem academic în care n-au ce căuta.

Cît despre masonerie, ştiu de la mai mulţi ofiţeri din servicii, trecuţi în rezervă în ultimii ani, că ea a devenit deja mai mult decît o modă – e un ”mit al normalităţii”, adică eşti în regulă mai degrabă dacă eşti ofiţer de informaţii şi mason. Dacă nu îndeplineşti standardele, începe un complicat proces de maginalizare şi excludere. Trei foşti ofiţeri, indepedent unul faţă de celălalt, mi-au confirmat acest fapt.

Cînd se va face curat? Atunci cînd se va face curat în SRI şi în celelalte instituţii de Securitate naţională şi în care profesioniştii informaţiilor vor lua locul tuturor ”doctorilor” în ”intelligence” şi ”geopolitică”, cînd, prin adoptarea legilor din domeniu, ofiţerii de informaţii vor depune jurămînt exclusiv faţă de România, faţă de ţară, nu şi de masonerie. Dacă aşa ceva nu se va petrece (şi, cît sîntem conduşi de Iohannis nu se va întîmpla), va rămîne evident că, aşa cum spunea Coldea în cursul său, cum a recunoscut şi Eduard Hellvig într-un memorabil discurs, care însă nu a produs niciun efect, decidenţii politici vor continua dependenţa lor faţă de SRI şi o mare parte a SRI-ului faţă de masonerie. Aceasta e, în sine, în opinia mea, o problemă de Securitate naţională.

Cît despre Lucian Bode, a devenit evident că el e menţinut în funcţie de un singur fir, dar care e puternic: Iohannis, care-l ţine în braţe pe Ciucă, iar acesta, pentru a nu crea un precedent periculos al demisiei din cauză de plagiat, se apără pe sine, ţinîndu-l în braţe pe Bode.