20 februarie nu e o zi de sărbătoare și nici una pe care manualele să o repete obsesiv. Tocmai de aceea e periculoasă. În memoria colectivă românească, data aceasta a rămas aproape invizibilă: nu are fastul unei Uniri, nu are dramatismul evident al unei invazii, nu are emoția unei revoluții. Și totuși, 20 februarie 1938 a fost una dintre acele zile în care istoria a cotit fără să facă zgomot, ziua în care democrația românească a început să fie scoasă din funcțiune „legal”, cu ștampilă, cu text tipărit, cu aparența ordinii.