10 iulie 1940 – Începe bătălia pentru Anglia

Bătălia Angliei fost prima campanie militară majoră purtată în întregime de forţele aeriene după ce naziştii au ocupat rapid Franţa şi Ţările de Jos, lăsând Marea Britanie să se confrunte cu ameninţarea invaziei pe mare.

A debutat pe 10 iulie şi a durat până la 31 octombrie 1940. În istorie i se spune Blitz. 

Obiectivul principal al forţelor germane a fost să oblige Marea Britanie să accepte un acord de pace negociat.

Jurnalul secret al iubitei engleze a lui Hitler, dezvăluit după 80 de ani

În iulie 1940, a început blocada aeriană şi maritimă. Luftwaffe viza convoaiele de transport maritim de coastă, precum şi porturile şi centrele de transport maritim, cum ar fi Portsmouth.

La 1 august, Luftwaffe a primit ordin să incapaciteze forţele britanice aeriene. 

Pe măsură ce bătălia avansa, Luftwaffe a vizat şi fabricile implicate în producţia de avioane şi infrastructura strategică. În cele din urmă, a folosit bombardamente teroriste asupra zonelor cu semnificaţie politică şi asupra civililor. 

La 16 iulie, Hitler a ordonat pregătirea Operaţiunii Leu de Mare ca un posibil atac amfibiu şi aerian asupra Marii Britanii, care urma să fie efectuat după ce Luftwaffe avea superioritate aeriană asupra Canalului.

În septembrie, raidurile nocturne ale RAF Bomber Command au perturbat pregătirea barjelor convertite germane, iar incapacitatea Luftwaffe de a copleşi RAF l-a obligat pe Hitler să amâne şi să anuleze Operaţiunea Leu de Mare.

Luftwaffe s-a dovedit incapabil să susţină raiduri în timpul zilei, dar operaţiunile lor continue de bombardament nocturn asupra Marii Britanii au devenit cunoscute sub numele de Blitz.

Eşecul Germaniei de a distruge sistemul de apărare antiaeriană ale Marii Britanii pentru a forţa un armistiţiu (sau chiar o capitulare) a fost prima înfrângere majoră germană în cel de-al doilea război mondial şi un punct crucial de cotitură în conflict.