Bătălia de la Piramide, cunoscută şi sub numele de Bătălia de la Embabeh, a fost o confruntare majoră care a avut loc pe 21 iulie 1798, în timpul invaziei franceze în Egipt.
Bătălia a avut loc lângă satul Embabeh, peste râul Nil de la Cairo, dar a fost numită de Napoleon drept Bătălia de la Piramide, după Marea Piramidă din Giza care era vizibilă la aproape 9 mile distanţă.
După ce a cucerit Alexandria şi a traversat deşertul, armata franceză, condusă de generalul Napoleon Bonaparte, a obţinut o victorie decisivă împotriva armatei principale a conducătorilor mameluci locali, distrugând aproape întreaga armată otomană situată în Egipt.
A fost prima bătălie în care Bonaparte a conceput şi folosit personal tactica pătratului divizional cu mare efect. Desfăşurarea brigadelor franceze în aceste formaţii rectangulare masive a respins în mod repetat mai multe atacuri de cavalerie ale mamelucilor.
Victoria a sigilat efectiv cucerirea franceză a Egiptului, deoarece Murad Bey a salvat resturile armatei sale, fugind haotic spre Egiptul de Sus.
Pierderile franceze s-au ridicat la aproximativ 300, iar pierderile otomane şi mameluce au fost de ordinul miilor.
Napoleon a intrat în Cairo după bătălie şi a creat o nouă administraţie locală sub supravegherea sa.
Împreună cu Bătălia de pe Nil, această bătălie a făcut parte dintr-o mare rivalitate globală între Franţa şi Marea Britanie; obiectivul francez era să stabilească o bază de unde să continue campania împotriva Indiei britanice.
După ce flota franceză a fost distrusă de Horatio Nelson la Bătălia de pe Nil, Bonaparte a mărşăluit prin Levant până când înaintarea sa a fost împiedicată de forţele anglo-turce la Acre.