Asediul Belgradului s-a petrecut între 4 şi 22 iulie 1456.
După căderea Constantinopolului în 1453, sultanul otoman Mehmed Cuceritorul şi-a mobilizat resursele pentru a subjuga Regatul Ungariei. Obiectivul său imediat a fost fortăreaţa de frontieră a oraşului Belgrad, capitala Serbiei de azi.
Ioan de Hunedoara, conte de Timiş şi căpitan-general al Ungariei, care luptase multe bătălii împotriva turcilor în cele două decenii anterioare, a pregătit apărarea cetăţii.
Asediul a escaladat într-o bătălie majoră, în timpul căreia Huniade a condus un contraatac fulgerător care a cucerit tabăra otomană, obligându-l pe Mehmed II rănit să ridice asediul şi să se retragă.
Bătălia a avut consecinţe semnificative, deoarece a stabilizat frontierele sudice ale Regatului Ungar pentru mai mult de jumătate de secol şi astfel a întârziat considerabil avansul otoman în Europa.
Deoarece el ordonase anterior tuturor regatelor catolice să se roage pentru victoria apărătorilor Belgradului, Papa a celebrat victoria prin promulgarea unei legi pentru a comemora ziua. Acest lucru a dus la legenda că ritualul clopotului de amiază întreprins în bisericile catolice şi protestante vechi, instituit de Papa înainte de bătălie, a fost fondat pentru a comemora victoria.
Ziua victoriei, 22 iulie, a fost o zi memorială în Ungaria de atunci.
Ioan de Hunedoara a murit de ciumă bubonică pe data de 11 august 1456, dar de atunci, în fiecare zi, la ora prânzului, clopotele bisericilor din toată Europa răsună pentru a-i comemora viteja cu care a apărat creştinătatea de jihadul otoman.