28 iulie 1914 – Începe Primul Război Mondial. 20 milioane de oameni au fost ucişi în ,,marele război care trebuia să pună capăt tuturor războaielor”

Cauzele primului război mondial au fost multiple şi complexe, dar printre ele se numără: rivalităţile imperialiste şi coloniale între marile puteri europene, naţionalismul şi revendicările minorităţilor naţionale din imperiile multinaţionale, alianţele militare secrete şi cursa înarmărilor.

Pretextul declanşării războiului a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungariei, şi a soţiei sale de către un terorist sârb la Sarajevo, pe 28 iunie 1914. Acest eveniment a provocat o criză diplomatică între Austro-Ungaria şi Serbia, care s-a extins rapid la nivel european. Rusia a început mobilizarea militară, fiind pregătită să apere Serbia de orice act de agresiune austriacă. 

După o lună de intimidări, presiuni şi ultimatum, Austro-Ungaria acuză Serbia pentru asasinarea arhiducelui şi îi declară război. Nu durează mult timp şi Germania atacă Belgia şi Franţa, determinând Marea Britanie să intre în război de partea Antantei. 

Războiul din Ucraina, ziua 1063. Israelul propune transferul de arme ruseşti confiscate în Liban către Ucraina / KNDS din Germania colaborează cu Ucraina pentru reparaţii de echipamente militare / Zelenski vrea să pună capăt războiului „rapid, dar corect şi sigur” în 2025 / Zelenski afirmă că Ucraina lucrează la organizarea unei întâlniri cu Donald Trump

Războiul s-a desfăşurat pe mai multe fronturi: cel de Vest (între Franţa şi Germania), cel de Est (între Rusia şi Germania/Austro-Ungaria), cel Oriental (în Balcani, Orientul Mijlociu şi Africa), cel Italian (între Italia şi Austro-Ungaria) şi cel Maritim (pe mările şi oceanele lumii).

Printre cele mai mari bătălii ale războiului se numără: Bătălia de la Marna (1914), Bătălia de la Tannenberg (1914), Bătălia de la Gallipoli (1915-1916), Bătălia de la Verdun (1916), Bătălia de la Somme (1916), Bătălia de la Isonzo (1915-1917), Bătălia de la Jutland (1916), Bătălia de la Caporetto (1917) şi Ofensiva de o sută de zile (1918).

Războiul a fost marcat de folosirea unor arme noi şi devastatoare, cum ar fi  mitralierele, artileria grea, gazele toxice, submarinele, torpilele, minele navale, avioanele şi tancurile. Aceste arme au provocat pierderi umane enorme şi au schimbat modul de purtare a războiului.

Tancurile au fost introduse pentru prima dată în război de către britanici în 1916, pentru a sparge impasul tranşeelor. Ele erau vehicule blindate dotate cu tunuri şi mitraliere, care puteau traversa terenuri accidentate. Deşi erau lente şi vulnerabile la focul inamic, tancurile au avut un impact psihologic puternic asupra soldaţilor.

Avioanele au fost folosite iniţial pentru recunoaştere şi observare a mişcărilor inamice. Mai târziu, ele au fost echipate cu mitraliere şi bombe pentru a ataca ţinte terestre sau aeriene. Avioanele erau construite din lemn şi pânză şi erau uşor de doborât. Cei mai faimoşi piloţi ai războiului au fost Manfred von Richthofen, cunoscut ca Baronul Roşu, şi René Fonck.

Combatanţii războiului au fost împărţiţi în două blocuri principale: Antanta (sau Tripla Înţelegere), formată din Franţa, Regatul Unit, Rusia, Serbia, Belgia, Japonia, Italia (din 1915), România (din 1916), Statele Unite ale Americii (din 1917) şi alţi aliaţi; şi Puterile Centrale, formate din Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria.

Bilanţul războiului a fost de aproximativ 10 milioane de morţi şi 22 de milioane de răniţi în rândul militarilor, şi de circa 8 milioane de morţi şi 21 de milioane de răniţi în rândul civililor, rezultând circa 18-20 milioane de morţi în total. 

Războiul a provocat şi distrugeri materiale imense, foamete, epidemii, refugiaţi şi prizonieri.

Sfârşitul războiului a fost determinat de epuizarea resurselor şi a voinţei de luptă a Puterilor Centrale, de intrarea în război a Statelor Unite ale Americii, care au adus un sprijin decisiv Antantei, şi de izbucnirea unor revoluţii interne în Rusia (1917), Germania (1918) şi Austro-Ungaria (1918).

Războiul s-a încheiat prin semnarea unor armistiţii între Antantă şi Puterile Centrale în ultimele luni ale anului 1918. Primul a fost semnat pe 11 noiembrie 1918, între Germania şi Antantă, punând capăt ostilităţilor pe frontul de vest.

Armistiţiile au fost urmate de semnarea unor tratate de pace între fostele părţi beligerante. Cel mai important a fost Tratatul de la Versailles (1919), care a stabilit condiţiile impuse Germaniei învinse: pierderea unor teritorii şi colonii, plata unor despăgubiri uriaşe, reducerea armatei şi recunoaşterea vinovăţiei pentru declanşarea războiului.

Alte tratate semnate după război au fost: Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye (1919), care a desfiinţat Imperiul Austro-Ungar şi a creat noi state în Europa Centrală; Tratatul de la Trianon (1920), care a stabilit graniţele Ungariei; Tratatul de la Neuilly-sur-Seine (1919), care a impus sancţiuni Bulgariei; Tratatul de la Sèvres (1920), care a preconizat împărţirea Imperiului Otoman; şi Tratatul de la Lausanne (1923), care a recunoscut Republica Turcia ca succesoare a Imperiului Otoman.