Adevărul despre Joseph Goebbels: "Casanova" al naziştilor era obsedat de faptul că Hitler ar fi avut o relaţie cu soţia lui şi nu ar fi fost un propagandist atât de mare pe cât s-a presupus

Goebbels era obsedat de faptul că Hitler are o relaţie cu soţia lui, Magda Goebbels, dezvăluie recenta biografie a şefului Propagandei din Germania nazistă, scrisă de Peter Longerich.

Peter Longerich îl descrie în cartea sa pe Goebbels ca fiind un narcisist patologic, care nu avea nicio problemă în a-şi înşela partenera, dar care nu putea accepta acelaşi lucru din partea acesteia, potrivit dailymail.co.uk.

Goebbels căuta cu disperare compania femeilor şi a avut numeroase aventuri, înainte şi după ce a cunoscut-o pe Magda, cea care avea să-i devină soţie.

El şi-a dezvoltat atracţia pentru femei mai mari ca vârstă decât el încă din copilărie. La numai 13 ani se simte atras de mama vitregă a unui prieten de-al său. "Erosul se trezeşte", relatează Goebbels în jurnalul său.

În adolescenţă a avut mai multe partenere, chiar mai multe în acelaşi timp. "Liesel mă iubeşte (...) Îmi place Agnes. Se joacă cu mine", scria Goebbels în jurnal.

Goebbels a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie, Magda, pe când aceasta lucra în biroul său ca secretară. Ea avea 28 de ani, iar Goebbels era cu cinci ani mai mare, fiind în acel moment liderul din Berlin al Partidului Nazist.

Atracţia Magdei pentru Adolf Hitler devine o obsesie pentru Goebbels, care, la un moment dat, scrie în jurnal: "Magda lasă garda jos cu şeful (n.r. - Adolf Hitler). Mă face să sufăr mult. Nu e chiar o doamnă. Mă tem că nu pot fi sigur de loialitatea ei".

Peter Longerich susţine în cartea lui şi că Goebbels nu era geniul propagandei naziste pe care l-a crezut toată lumea.

O mare parte din presă era controlată în perioada Germaniei naziste de Otto Dietrich, responsabilul de presă al Reich-ului, cu care Goebbels a avut mai multe dispute violente.

Propaganda în afara Germaniei era în mare parte responsabilitatea lui Alfred Rosenberg, care se ocupa de teritoriile ocupate din est.

Chiar şi forţele armate aveau propria lor propagandă, care funcţiona independent de Goebbels.

Argumentul suprem pe care Longerich îl aduce în sprijinul teoriei sale, potrivit căreia Goebbels nu era chiar maestrul propagandei în Germania acelor timpuri, este că libertatea de expresie nu exista în acea perioadă în Germania, aşa că este greu de imaginat că Goebbels a influenţat opinia publică.

De asemenea, Longerich susţine că Goebbels nu a fost un personaj atât de important în Germania nazistă pe cât credea el că era. Goebbels nu lua parte la deciziile importante, precum cele privind războiul.