Analiză BBC - Alegerile din Franţa: victorie istorică, dar Macron a polarizat Franţa

Este pentru prima dată când un preşedinte francez din Republica a Cincea este reales de popor la propriu. Atât François Mitterrand în 1988, cât şi Jacques Chirac în 2002 au fost efectiv în opoziţie. 

În ambele cazuri, guvernul actual a fost, ca urmare a alegerilor parlamentare intermediare,  în mâinile duşmanilor preşedintelui. Deşi în funcţie, Mitterrand şi Chirac erau impotenţi din punct de vedere politic.

Cât despre victoria lui Charles de Gaulle în 1965, el nu fusese niciodată ales de oameni în primul rând, susţine BBC. 

Aşadar, Emmanuel Macron este primul preşedinte din vremurile moderne care, după ce a condus fiecare aspect al politicii externe şi interne pentru un mandat complet, a câştigat încă o dată încrederea poporului.

Rezultatele sugerează că ascunse sub masa clocotitoare de caricaturi de pe reţelele de socializare, există milioane de francezi din clasa de mijloc care cred că Emmanuel Macron nu a fost deloc un preşedinte rău.

Aceşti oameni apreciază că şomajul nu mai este o problemă politică, în mare parte din cauza reformelor lui Macron. Ei cred că gestionarea pandemiei de Covid a fost competentă şi sunt toţi de acord că creşterea vârstei de pensionare este inevitabilă.

Potrivit exit-poll-urilor, Macron a luat 58% din voturi faţă de Le Pen care a luat 42%,  ceea ce face o victorie mai restrânsă decât în ​​2017.
Francezii discern, de asemenea, un lider care poate mai mult, sunt bucuroşi că există cineva la Elysée cu statura să vorbească direct cu Putin, chiar dacă s-a dovedit un efort infructuos.

Sub Macron, Franţa poate aspira să preia conducerea în Europa post-Merkel, într-un moment în care viziunea sa privind o mai mare autonomie militară şi economică pentru UE pare să devină din ce în ce mai relevantă. 

Alegătorii nu-l plac în mod deosebit pe Emmanuel Macron, dar îl respectă. 

Acum cinci ani, Macron a făcut un pariu strălucit cu privire la starea politicii moderne.

Fiind de centru, el a distrus vechea pereche de conservatori şi social-democraţi francezi  şi a instalat un sistem de guvernare extrem de personalizat şi foarte concentrat la Elysée.

Opoziţia a fost dominată de extremele de stânga şi de dreapta.

Dar alegerile au demonstrat şi altceva: că tot mai mulţi oameni din Franţa sunt acum pregătiţi să se bată cu „extremele”. Ei o fac pentru că  datorită revoluţiei de succes Macron, nu au unde să se orienteze dacă vor să se opună extremelor. 

Milioanele de francezi socialişti care l-au ales pe candidatul de extremă stânga, Jean-Luc Mélenchon, îşi doresc acum răzbunare.

Ei speră că  vor putea scoate rezultate bune la alegerile parlamentare care vor avea loc în iunie. Dar dacă nici asta nu funcţionează, ei visează la o „a treia rundă” socială în septembrie, sub forma unor demonstraţii anti-Macron pe stradă, mai ales dacă el va lansa până atunci un nou val de reforme liberale.

Emmanuel Macron va începe, fără îndoială, acest al doilea mandat cu un nou guvern. Va fi mai mult un ascultător. Ştie că există răni care trebuie să se vindece.