ANALIZĂ: Britanicii aleg între solidaritatea la nivelul UE şi naţionalism. Referendumul se poate întoarce împotriva lui David Cameron

Cetăţenii britanici sunt chemaţi la urne, joi, pentru a decide dacă asumă responsabilitatea solidarităţii în cadrul Uniunii Europene sau optează pentru o abordare individualistă, de tip naţionalist.

Marea Britanie a devenit membră a comunităţii europene în anul 1973, având o serie de beneficii economice şi politice de pe urma apartenenţei la UE. În plus, Marea Britanie a avut permanent un statut privilegiat în Uniunea Europeană, refuzând să devină membră a zonei euro şi a Spaţiului de circulaţie fără frontiere Schengen. De aproape zece ani, Marea Britanie a optat să facă excepţie şi de la aplicarea Cartei UE pentru Drepturi Fundamentale, astfel că instanţele britanice nu au ca referinţă cadrul juridic european. De asemenea, Londra are un statut special şi în privinţa contribuţiilor la bugetul comunitar.

"Marea Britanie oricum nu este un membru autentic al Uniunii Europene. În realitate, Marea Britanie a fost şi rămâne membră UE aproape la fel de mult la Elveţia..., care nu este de fapt membră UE, ba poate chiar mai puţin. Marea Britanie nu a aderat la politicile comunitare în materie de frontiere, nici la Spaţiul Schengen. (...) De asemenea, nu este parte a zonei euro; începând din anul 2007, Marea Britanie este exceptată de la aplicarea Cartei UE pentru Drepturi Fundamentale", nota recent agenţia americană de ştiri Bloomberg, amintind că Elveţia, deşi nu este membră UE, face parte din Schengen.

În contextul crizei economice şi financiare din zona euro şi pe fondul imigraţiei, Marea Britanie a început, de câţiva ani, să formuleze solicitări pentru avantaje suplimentare în relaţia cu Uniunea Europeană. Premierul David Cameron a obţinut, în februarie, un nou "statut special" al ţării în Uniunea Europeană. Acordul va permite Marii Britanii să activeze oricând în următorii şapte ani o clauză care va permite limitarea indemnizaţiilor sociale de care beneficiază angajaţii veniţi din altă ţară UE, în cazul în care vor fi presiuni semnificative asupra serviciilor publice naţionale. "Marea Britanie nu va participa niciodată la planuri pentru acordarea de asistenţă financiară unor state din zona euro. De asemenea, companiile britanice nu vor fi discriminate, pentru că oricum sunt în afara zonei euro... Marea Britanie va fi exceptată de la procesul de aprofundare a integrării europene", se lăuda Cameron după reuniunea cu liderii UE. Presa britanică nota, în contextul acordului din februarie, că Marea Britanie va fi singurul stat UE care va avea dreptul la reglementări financiare speciale în relaţia cu UE.

Pe fondul scandalului privind alocaţiile acordate angajaţilor străini din Marea Britanie, ziarul Financial Times nota că imigranţii europeni au plătit, în ultimul deceniu, mai mult, prin impozite, decât au primit prin indemnizaţii sociale, diferenţa netă fiind de 20 de miliarde de lire (25 de miliarde de euro) în favoarea statului britanic.

Referendumul s-ar putea întoarce împotriva lui David Cameron

Premierul David Cameron a promis electoratului, în ianuarie 2013, că, dacă Partidul Conservator va obţine majoritatea parlamentară în alegerile din 2015, Guvernul britanic va renegocia relaţia cu Uniunea Europeană şi va convoca, până în 2017, un referendum privind apartenenţa la Uniunea Europeană.

Însă iniţiativa populistă a lui David Cameron riscă să se întoarcă împotriva lui. Deşi a convocat plebiscitul, Cameron pledează pentru rămânerea ţării în UE. În cazul unui eşec, David Cameron probabil va fi nevoit să demisioneze şi va rămâne în istorie ca fiind politicianul care a provocat involuntar ieşirea Marii Britanii din UE; în plus, Cameron riscă să genereze, tot involuntar, destrămarea Marii Britanii, în contextul în care Scoţia ar putea solicita din nou independenţa, având şanse mari să o obţină, iar regiunea britanică Irlanda de Nord nu va tolera reintroducerea controalelor la frontiere cu Irlanda.

Acest risc a fost evocat chiar de foştii premieri Tony Blair şi John Major, care au avertizat că eventuala ieşire din Uniunea Europeană va pune în pericol unitatea Marii Britanii, afectând acordul de pace privind Irlanda de Nord şi alimentând mişcarea proindependenţă în Scoţia. "Abandonaţi apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană şi să nu fiţi surprinşi că la final, drept consecinţă, abandonăm unitatea noastră ca ţară. Cel mai de succes model de uniune din istorie riscă să se destrame pentru totdeauna", a declarat John Major, premier conservator britanic în intervalul 1990-1997.

"Dacă vom vota în favoarea ieşirii din UE pe 23 iunie, vom pune în pericol viitorul Irlandei de Nord, va fi un parcurs lipsit de raţiune", a spus, la rândul său, fostul premier laburist Tony Blair. Regiunea Scoţia a organizat referendum pe tema apartenenţei la Marea Britanie în 2014, dar 55% dintre alegători au respins independenţa. În cazul ieşirii Marii Britanii din UE, politicienii scoţieni ar putea organiza un nou referendum proindependenţă, dublat de o întrebare privind aderarea autonomă la Blocul comunitar. Pe de altă parte, o ieşire a Marii Britanii din UE va însemna reintroducerea controalelor vamale, inclusiv cu Irlanda, generând probleme în regiunea britanică Irlanda de Nord.

Conform analiştilor, Marea Britanie va avea la dispoziţie cel puţin doi ani să negocieze ieşirea din Uniunea Europeană în cazul unui vot al majorităţii alegătorilor în acest sens, timp în care, teoretic, Parlamentul are dreptul de a bloca decizia ieşirii din Blocul comunitar.

Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, a dat asigurări recent că UE se va descurca fără Marea Britanie, avertizând că "dezertorii" nu vor fi primiţi înapoi. "În cazul în care cetăţenii britanici vor spune «nu» Uniunii Europene, ceea ce eu sper să nu se întâmple, relaţiile comunitare nu vor mai fi ca până acum. Marea Britanie va trebui să accepte să fie tratată ca stat terţ. Dacă britanicii părăsesc Europa, va trebui să tragem concluzii, şi noi şi ei. Nu este o ameninţare, dar relaţiile nu vor mai fi ca acum", a declarat Juncker.

La rândul său, ministrul britanic de Externe, Philip Hammond, a atras atenţia că o eventuală ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană va fi "ireversibilă", întrucât ţara nu va fi reprimită în Blocul comunitar în condiţii acceptabile.

"Este o decizie ireversibilă. Dacă majoritatea alegătorilor decid ieşirea din Uniunea Europeană, nu va exista nicio revenire. Marea Britanie nu va putea deveni niciodată din nou membră a Uniunii Europene, întrucât acest lucru s-ar putea face doar în condiţii inacceptabile", a subliniat Hammond, explicând că Londra ar putea fi obligată, dacă ulterior ar formula solicitare de aderare la UE, să devină membră a zonei euro şi a Spaţiului de circulaţie fără frontiere Schengen.

Citeşte şi: Tabăra pentru rămânerea în UE a Marii Britanii câştigă teren, după moartea deputatei Jo Cox

Citeşte şi: Sesiune extraordinară a Parlamentului britanic, după asasinarea deputatei Jo Cox: "Este vorba de un act de ură, de un atac la adresa democraţiei"

Citeşte şi: Marea Britanie va părăsi UE abia la doi ani după un vot favorabil la referendumul din 23 iunie. Parlamentul poate bloca ieşirea din UE

Citeşte şi: Ministru german: Marea Britanie trebuie să rămână în UE pentru a limita mentalitatea "capul în nori". Steinmeier: Eventuala ieşire va necesita eforturi pentru stabilitate